Tag

academia de creativitate Archives - Academia de Creativitate

Îmi doresc să scriu o carte!

By | Articole | No Comments

“Caut să găsesc în mintea mea cuvintele potrivite ca să-i fac pe oameni să nu lase din mână povestea mea”. Aşa gândeşte Daniel, un elev din clasa a V-a de la Colegiul Naţional “Ion Neculce” din Bucureşti. Daniel, împreună cu colegii săi din clasele mai mare, a participat la atelierele de scriere creativă organizate de Asociaţia pentru Creativitate în cadrul proiectului “Eu cred în poveşti cu zâne”. Este o gândire matură, potrivită pentru un scriitor care îşi respectă cititorii. Lucrarea lui Daniel face acum parte din volumul colectiv publicat datorită acestui proiect, prin care micii scriitori au fost încurajaţi să intre în această minunată lume – “Eu cred în poveşti cu zâne”.

Daniel şi colegii săi au avut ocazia să asculte sfaturile unor scriitori profesionişti consacraţi – Lavinia Branişte şi Ciprian Măceşaru. Pentru toţi elevii din România, dar în special pentru cei care visează ca numele lor să apară într-o zi pe coperta unei cărţi, Asociaţia pentru Creativitate le oferă câteva sfaturi.

Citeşte cât mai mult!

Discuţiile purtate de elevi cu scriitorii Lavinia Branişte şi Ciprian Măceşaru s-au axat şi pe necesitatea lecturii. Pentru a se dezvolta armonios cognitiv, social şi emoţional, toţi copiii trebuie să citească. Şi să citească dincolo de bibliografia obligatorie de la şcoală.

Ciprian Măceşaru le-a recomandat copiilor să citească marii autori, de la cei vechi până la contemporani. “Le spun mereu copiilor că nu există om căruia să nu i se potrivească o carte bună, trebuie doar să o descopere, fie ajutat, fie de unul singur. Prin urmare, nu cred într-o listă infailibilă, potrivită pentru toată lumea. E bine să știi care sunt marii scriitori ai lumii, dar nu e nicio tragedie dacă nu îți place Proust, să zicem, atâta vreme cât reușești să ai un bun „comerț” afectiv și intelectual cu alți scriitori.”, spune Ciprian Măceşaru. O listă întreagă de titluri recomandate de el le puteţi găsi în interviul pe care ni l-a acordat: Interviu cu Ciprian Măceşaru – Despre literatura pentru copii, muzică şi viaţa de scriitor

Nu contează dacă îţi place să călătoreşti prin tot felul de genuri literare sau dacă preferi unul singur. Important este să citeşti. Acest lucru va deschide multe lumi, îţi va da energie şi îţi va hrăni creativitatea! Ciprian Măceşaru amintea în interviu că plăcerea de a citi l-a dus pe drumul către scris.

Nu te întreba: Ar trebui să continui să scriu?

Întreabă-te mai degrabă: Îmi place să scriu? Aş continua să scriu chiar dacă ar apărea diferite piedici?

Arta scriitoricească trebuie exersată şi iar exersată, perfecţionată cu fiecare text terminat. “Să scrie mult, dar să nu se grăbească să publice. Să se bucure de experiența scrisului, dar să-și dorească mereu să scrie mai bine.”, îndeamnă Ciprian Măceşaru.

Atât Lavinia Branişte, cât şi Ciprian Măceşaru le-au recomandat copiilor să scrie în jurnal. Este un exerciţiu excelent. De asemenea, să îşi noteze idei, gânduri, întâmplări care pot fi mai târziu adevărate subiecte care pot fi abordate.

Răbdare!

“Acest proces este unul îndelungat… În timp, se formează un exerciţiu, o intuiţie a autorului care îi spune ce direcţie trebuie să urmeze”, le-a spus Lavinia Branişte tinerilor participanţi la atelierele de scriere creativă.

Despre răbdare le-a vorbit şi Ciprian Măceşaru. “Să scrieţi mult, dar să nu vă grăbiţi să publicaţi”. (…) “Cu proza situația e diferită. E nevoie să construiești cu răbdare, iar răbdarea, trebuie să recunosc, uneori mi-a lipsit. Nu degeaba am scris, împreună cu Dan C. Mihăilescu, Despre nerăbdarea de a fi răbdător.”

Timpul este în avantajul copiilor. Fiind la început de drum, micii scriitori au timp să experimenteze şi să exerseze. Scrisul trebuie să fie pură plăcere, o bucurie venită din libertatea de a-ţi exprima sentimentele, gândurile, ideile!

Conectarea cu elementele naturii şi beneficiile asupra educaţiei copiilor

By | Articole | No Comments

Pentru mulţi dintre noi, natura este privită ca un loc plăcut, pe care îl savurăm din când în când. Copiii şi familiile petrec mult prea puţin timp în mijlocul naturii, având momente limitate în care se pot conecta cu mediul înconjurător. Acest deficit se traduce prin tot mai multe probleme de ordin medical, emoţional sau social în rândul copiilor. În cartea sa “The last child in the woods”, americanul Richard Louv atrage atenţia asupra faptului că în ultimele decenii stilul de viaţă al familiilor moderne s-a schimbat dramatic. Iar copiii petrec majoritatea timpului în faţa ecranelor, bucurându-se tot mai puţin de clipele petrecute în aer liber.

Pe de altă parte, au fost realizate numeroase studii pentru a demonstra beneficiile conectării cu natura. “Vitamina G” (green), aşa cum au numit-o unii cercetători, reprezintă componenta noastră esenţială, iar raportarea cât mai frecventă la natură asigură bunăstarea fiecăruia, în plan individual, dar şi a comunităţii.

“CălătorEŞTI”, proiectul Asociaţiei pentru Creativitate, s-a axat pe valorificarea potenţialului natural din localitatea Cernica pentru a încuraja copiii proveniţi din medii vulnerabile să aprecieze spaţiul în care trăiesc, să îl exploreze şi să îl îngrijească, să descopere plăcerea de a învăţa şi experimenta. Există numeroase comunităţi, precum cea din Cernica, în care frumuseţea mediului natural nu este apreciată de localnici. Astfel, valoarea dată de istoria şi bogaţia naturală a locului este diminuată. Un interes scăzut faţă de acestea duce în cele din urmă la o calitate scăzută a vieţii localnicilor, tradusă prin sărăcie, educaţie precară sau chiar abandon şcolar.

Natura şi educaţia

Succesul în educaţie este strâns legat de capacitatea de a crea scenarii autentice de învăţare. Acest lucru presupune nu doar o implicare cognitivă, ci şi una emoţională şi socială. Altfel spus, copiii au nevoie ca experienţele lor educative să fie legate de ceva care să le trezească anumite emoţii pentru a putea să înţeleagă şi să obţină performanţă în învăţare.

O astfel de experienţă poate fi obţinută mizând pe puterea naturalului, fie că vorbim de practicarea efectivă a procesului educaţional în aer liber, fie de folosirea elementelor naturale în aplicaţiile de învăţare. Studiile care au urmărit efectele procesului educaţional în natură au evidenţiat faptul că aceasta are un efect remarcabil asupra atenţiei copiilor, reducând factorii de stres şi îmbunătăţind disciplina, implicarea şi interesul elevilor. Natura îi face mai creativi, mai liberi în gândire, mai comunicativi. La acestea se adaugă o creştere a activităţii fizice şi un status mai bun al sănătăţii.

Mai mult, introducerea elementului natural în procesul de educaţie, în cazul copiilor cu diferite deficienţe de spectru autist sau copii cu probleme de comportament, a dus la rezultate remarcabile. Un studiu realizat în Marea Britanie a arătat că în astfel de cazuri natura i-a ajutat pe copii să fie mai fericiţi şi mai relaxaţi în timpul orelor de curs. Profesorii au observant o îmbunătăţire la nivelul comunicării, atât între cadrele didactice şi elevi, cât şi între aceştia din urmă. Copiii s-au simţit capabili să îndeplinească mai multe cerinţe singuri, crescându-le astfel stima de sine şi încrederea.

4 modalităţi de a aduce natura mai aproape de copii, în CălătorEŞTI

Tabăra CălătorEŞTI a reprezentat pentru toţi participanţii, mari şi mici, o întoarcere către sine şi către elementele naturale. Prin intermediul literaturii, modelajului în lut, fotografiei şi jocului, am reuşit să călătorim în timp şi spaţiu, să descoperim tot felul de lucruri noi, să creăm frumosul folosind lucruri pe care poate le ignoram până acum.

Poveştile au magia lor aparte, iar ele nu trebuie să lipsească din viaţa copiilor. În CălătorEŞTi, am invitat patru scriitoare deosebite, care au reuşit prin tehnici diferite să îi poarte pe copiii din Cernica în aventuri de neuitat. Carmen Tiderle, Iulia Iordan, Mihaela Coşescu şi Cristina Beatrice Preda au coordonat cu măiestrie atelierele de literatură. Am citit în aer liber, am inventat poveşti şi poezii, am descoperit că plantele sau animalele pot fi adevărate personaje de poveste.

Din lumea poveştilor ne-am apropiat fizic şi mai mult de natură, împreună cu Alina Tudor, artist ceramist. Argila a jucat de data aceasta rolul principal şi ne-a purtat de-a lungul istoriei, cercetând prin civilizaţii şi culturi. Lutul are darul de a oferi o experienţă tactilă intensă. Pentru oameni, primele stadii de viaţă sunt dominate de cunoaşterea prin intermediul gustului şi simţului tactil, iar acesta din urmă este şi primul mod de comunicare pe care copilul îl învaţă. Astfel, modelarea lutului reprezintă un limbaj şi o formă de comunicare, prin care creatorul îşi exprimă emoţiile, trăirile, gândurile. În CălătorEŞTI, mâinile copiilor au frământat şi modelat cu pasiune argila care s-a transformat în vase şi obiecte decorate cu elemente vegetale sau din regnul animal.

Frumuseţea naturii nu putea să nu fie surprinsă şi prin intermediul fotografiei. Un experiment care a stârnit multă curiozitate copiilor din Cernica. Într-un timp în care totul este digital, să imortalizezi momentele din tabăra de vară folosind tehnici şi aparate care amintesc mai degrabă de istoria acestei arte este o experienţă unică. Artistul Răzvan Neagoe ne-a introdus în tainele fotografiei şi în tehnica cianotipiei, cu ajutorul căreia elevii din CălătorEŞTI au realizat lucrări ce pun în valoare frumuseţea plantelor.

În centrul tuturor activităţilor a stat însă jocul, elementul cheie în dezvoltarea fizică, cognitivă şi emoţională a copiilor. Toate sesiunile atelierelor din CălătorEŞTI s-au axat pe folosirea jocului, şi în special a jocului în natură, pentru ca noţiunile învăţate să fie mai uşor asimilate de către copii. Şi am avut şi un invitat special – Anca Ciuclaru, cineast şi expert în educaţie. Cu ajutorul ei, am dus jocul la alt nivel, cel în care am reuşit să ne cunoaştem mai bine, să comunicăm mai eficient, să construim împreună.

Natura, element principal în dezvoltarea comunităţii

Unul dintre obiectivele proiectului CălătorEŞTI a fost de a trezi în mintea şi inima copiilor şi comunităţii din Cernica dragostea pentru frumuseţea localităţii. Bogăţia dată de istoria şi natura acestui loc trebuie să fie apreciată şi valorificată de întreaga populaţie. Educaţia joacă însă un rol foarte important în acest proces. De aceea, copiii au nevoie să fie ghidaţi, să fie expuşi la tot felul de experienţe prin care se pot dezvolta personal şi pot descoperi noi şi noi valori. Ne bucurăm că le putem oferi în această toamnă posibilitatea de a-şi expune lucrările realizate în tabăra cultural-educativă CălătorEŞTI în cadrul unei expoziţii promovată în întreaga comunitate din Cernica. Descoperind că sunt iubiţi şi apreciaţi, aceşti copii reprezintă şansa dezvoltării sustenabile a mediului în care trăiesc.

Bucuria de a fi scriitor de carte pentru copii. Interviu cu Iulia Iordan

By | Articole | No Comments

Iulia Iordan, prietenă dragă a Academiei de Creativitate, reuşeşte de fiecare data să ne reconecteze cu natura prin scrierile sale. În minunatul cadru din Cernica, Iulia va fi prezentă în tabăra #CălătorEŞTI împreună cu poveştile sale, „Luli și căsuța din copac”, „Nesupusele”.

Scriitoare, curator şi educator muzeal, Iulia Iordan ne-a acordat un scurt interviu în care am vorbit despre meseria de scriitor, despre poveşti şi rolul lor în viaţa copiilor.

 

În copilarie, care erau carţile tale preferate?

Când eram foarte mică citeam aceleași cărți iar și iar, neavând acces la biblioteci mari. De pe vremea când începusem să citesc singură îmi amintesc seria de “Povești nemuritoare”, “Trei zile anapoda” de Dumitru Toma, o carte de bucate și multe basme. Când am crescut mai mare și am descoperit bibliotecile, am citit tot ce am găsit acolo.

 

Când ai decis că vrei să devii scriitoare de cărţi pentru copii?

Nu am decis, s-a întâmplat. În 2012, am publicat prima carte pentru copii, “Călătorie printre ierburi și lumina”, ilustrată de Cristiana Radu și editată de Cartea copiilor. Scriam recenzii la cărțile editurii în acea perioadă și într-o zi le-am trimis mai în glumă, mai în serios, un text pe care, spre surprinderea mea, chiar l-au publicat. A fost o bucurie pe care am reușit să o continui, dar și acum sunt surprinsă când cineva îmi spune scriitoare. Este un cuvânt important.

 

De la ideea cărţii până când ea iese din tipar este un întreg proces. Povesteşte-ne puţin despre asta.

Mai întâi, apare o idee mai vagă sau mai clară în mintea unui scriitor, apoi ea se conturează un pic mai bine, crește, crește și devine perfect rotundă. Atunci când se simte pregătit, scriitorul o lasă să zboare către un editor care poate spune da sau nu. Dacă răspunsul este da, atunci textul merge la un redactor pentru a asigura publicarea textului fără greșeli de scriere, repetiții, idei neterminate etc. Apoi ajunge la un ilustrator care preia povestea și o continuă prin desen. Tot ce s-a lucrat până acum ajunge în cele din urmă la un grafician care îi dă forma finală și la tipografie unde este scoasă pe hârtie. Într-un final, povestea s-a transformat în carte și merge la librărie și la bibliotecă, locurile unde ea se întâlnește cu cititorii.

 

Care sunt momentele, elementele legate de copilarie care te-au inspirat?

Amintirile intră în malaxorul imaginației și uneori sunt mai greu de identificat atât de clar. Uneori mi se pare potrivit să le integrez în textele mele, alteori le păstrez doar în cele de sertar. Copiii sunt curioși până la un anumit punct sau deloc de copilăriile noastre. Nu mi-am propus să mă pun pe mine și copilăria mea în texte, ci mai degrabă să creez un dialog cu cititorii de azi și lumea lor.

 

Ce vrei să le transmiţi copiilor prin cărţile tale?

Gânduri, emoții, chef de joacă și de citit, curiozitate.

 

Cum apare ideea de joc în cărţile tale? Şi unde situezi jocul în educaţia copiilor?

O strecor din loc în loc, este o meteahnă care vine din cealaltă meserie a mea, cea de educator muzeal. Îmi place să mă joc cu ei, să îi provoc, uneori o fac doar prin text, alteori prin atelierele din jurul cărților. Nu cred că există viață fericită fără joacă, indiferent de ce vârstă vorbim.

 

Pentru tabăra #CălătorEŞTI ce le-ai pregătit copiilor din Cernica?

Le-am pregătit jocuri inspirate de trei dintre cărțile mele, teatru kamishibai, povești și multe întrebări. Abia aștept să-i cunosc!

Cum să cultivăm un stil de atașament sănătos?

By | dezvoltarea copilului, Utile | No Comments

 

Ca părinți sau părinți în devenire, auzim deseori vorbindu-se despre atașament, acea legătură unică ce se creează între mamă și copil. De asemenea, printre preocupările perioadei contemporane se află și interacțiunea cu micuțul nostru pentru ca acesta să se bucure de o dezvoltare sănătoasă, atât pe plan fizic, cât și pe plan emoțional. Fiecare model de parenting vine cu recomandări variate, ceea ce creează deseori un sentiment de confuzie, neștiind care ar fi abordarea potrivită în creșterea și dezvoltarea copilului. Bazele dezvoltării armonioase a copilului pe plan cognitiv, emoțional și social sunt delimitate de felul în care se formează atașamentul. Haideți să aflăm împreună ce este de fapt, atașamentul, când se formează el și care sunt implicațiile acestuia.

Read More

Dezvoltarea creativitatii conteaza! (XVIII)

By | din culisele Academiei, evenimente Academie | No Comments
Oana-Mihailescu
Sunt mama a doi băieți foarte energici și imaginativi, care mi-au arătat că dezvoltarea creativității nu este benefică doar pentru copii, ci pentru toată familia, întărind relațiile dintre noi.

Să vă povestesc cum am descoperit cât de importantă este creativitatea.
Frecvent aveam discuții atunci când mulțimea de jucării trebuia strânsă de băieți. Replicile îmi erau cunoscute deja: „Mami, e prea greu! Sunt atât de multe, o să ne ia o veșnicie să le strângem! Ajută-ne tu!”. Ideea salvatoare a venit într-o zi când citeam o carte de parenting, în care era recomandat să avem o discuție în prealabil cu cei mici și, apoi, să trimitem împreună o bună parte dintre jucării „în concediu”, la odihnă, și să le păstrăm doar pe cele absolut indispensabile. Copiii au îmbrățisat imediat această soluție! Am fost pur și simplu uimită – aproape 85% dintre jucăriile lor, care mai degrabă umpleau spațiul degeaba, plecau „în concediu”. 
Dar surpriza majoră a apărut în momentul în care băieții, începând să se plictisească, au născocit o idee ingenioasă de a se amuza – și-au construit propriul joc cu nuci! O combinație între biliard și ping-pong – unde bilele au fost înlocuite de nuci – acest joc mi-a arătat cât de creativi pot fi copiii, dacă li se oferă contextul necesar. Bucuria de a crea ceva pe cont propriu, prin ideile proprii și munca în echipă, i-a apropiat și mai mult unul de celălalt. Astfel, o întâmplare aparent neînsemnată a scos la iveală beneficiile creativității: dezvoltă inteligența copilului, îl ajută să găseasca utilizări multiple pentru obiectele din jur, să facă analogii, și, într-un final, să scoată la suprafață lumea lui interioară.
 
Am învățat că de multe ori grămezile de jucării pe care le punem la dispoziția copiilor, mai degrabă le blochează creativitatea în loc să îi invite să exploreze și să testeze noi idei. Așa că vă recomand cu toată încrederea să trimiteți împreună jucăriile în vacanță și să descoperiți creativitatea împreună, în familie, astfel încât să îmbinați utilul cu plăcutul! 

Read More