Category

Articole

Conectarea cu elementele naturii şi beneficiile asupra educaţiei copiilor

By | Articole | No Comments

Pentru mulţi dintre noi, natura este privită ca un loc plăcut, pe care îl savurăm din când în când. Copiii şi familiile petrec mult prea puţin timp în mijlocul naturii, având momente limitate în care se pot conecta cu mediul înconjurător. Acest deficit se traduce prin tot mai multe probleme de ordin medical, emoţional sau social în rândul copiilor. În cartea sa “The last child in the woods”, americanul Richard Louv atrage atenţia asupra faptului că în ultimele decenii stilul de viaţă al familiilor moderne s-a schimbat dramatic. Iar copiii petrec majoritatea timpului în faţa ecranelor, bucurându-se tot mai puţin de clipele petrecute în aer liber.

Pe de altă parte, au fost realizate numeroase studii pentru a demonstra beneficiile conectării cu natura. “Vitamina G” (green), aşa cum au numit-o unii cercetători, reprezintă componenta noastră esenţială, iar raportarea cât mai frecventă la natură asigură bunăstarea fiecăruia, în plan individual, dar şi a comunităţii.

“CălătorEŞTI”, proiectul Asociaţiei pentru Creativitate, s-a axat pe valorificarea potenţialului natural din localitatea Cernica pentru a încuraja copiii proveniţi din medii vulnerabile să aprecieze spaţiul în care trăiesc, să îl exploreze şi să îl îngrijească, să descopere plăcerea de a învăţa şi experimenta. Există numeroase comunităţi, precum cea din Cernica, în care frumuseţea mediului natural nu este apreciată de localnici. Astfel, valoarea dată de istoria şi bogaţia naturală a locului este diminuată. Un interes scăzut faţă de acestea duce în cele din urmă la o calitate scăzută a vieţii localnicilor, tradusă prin sărăcie, educaţie precară sau chiar abandon şcolar.

Natura şi educaţia

Succesul în educaţie este strâns legat de capacitatea de a crea scenarii autentice de învăţare. Acest lucru presupune nu doar o implicare cognitivă, ci şi una emoţională şi socială. Altfel spus, copiii au nevoie ca experienţele lor educative să fie legate de ceva care să le trezească anumite emoţii pentru a putea să înţeleagă şi să obţină performanţă în învăţare.

O astfel de experienţă poate fi obţinută mizând pe puterea naturalului, fie că vorbim de practicarea efectivă a procesului educaţional în aer liber, fie de folosirea elementelor naturale în aplicaţiile de învăţare. Studiile care au urmărit efectele procesului educaţional în natură au evidenţiat faptul că aceasta are un efect remarcabil asupra atenţiei copiilor, reducând factorii de stres şi îmbunătăţind disciplina, implicarea şi interesul elevilor. Natura îi face mai creativi, mai liberi în gândire, mai comunicativi. La acestea se adaugă o creştere a activităţii fizice şi un status mai bun al sănătăţii.

Mai mult, introducerea elementului natural în procesul de educaţie, în cazul copiilor cu diferite deficienţe de spectru autist sau copii cu probleme de comportament, a dus la rezultate remarcabile. Un studiu realizat în Marea Britanie a arătat că în astfel de cazuri natura i-a ajutat pe copii să fie mai fericiţi şi mai relaxaţi în timpul orelor de curs. Profesorii au observant o îmbunătăţire la nivelul comunicării, atât între cadrele didactice şi elevi, cât şi între aceştia din urmă. Copiii s-au simţit capabili să îndeplinească mai multe cerinţe singuri, crescându-le astfel stima de sine şi încrederea.

4 modalităţi de a aduce natura mai aproape de copii, în CălătorEŞTI

Tabăra CălătorEŞTI a reprezentat pentru toţi participanţii, mari şi mici, o întoarcere către sine şi către elementele naturale. Prin intermediul literaturii, modelajului în lut, fotografiei şi jocului, am reuşit să călătorim în timp şi spaţiu, să descoperim tot felul de lucruri noi, să creăm frumosul folosind lucruri pe care poate le ignoram până acum.

Poveştile au magia lor aparte, iar ele nu trebuie să lipsească din viaţa copiilor. În CălătorEŞTi, am invitat patru scriitoare deosebite, care au reuşit prin tehnici diferite să îi poarte pe copiii din Cernica în aventuri de neuitat. Carmen Tiderle, Iulia Iordan, Mihaela Coşescu şi Cristina Beatrice Preda au coordonat cu măiestrie atelierele de literatură. Am citit în aer liber, am inventat poveşti şi poezii, am descoperit că plantele sau animalele pot fi adevărate personaje de poveste.

Din lumea poveştilor ne-am apropiat fizic şi mai mult de natură, împreună cu Alina Tudor, artist ceramist. Argila a jucat de data aceasta rolul principal şi ne-a purtat de-a lungul istoriei, cercetând prin civilizaţii şi culturi. Lutul are darul de a oferi o experienţă tactilă intensă. Pentru oameni, primele stadii de viaţă sunt dominate de cunoaşterea prin intermediul gustului şi simţului tactil, iar acesta din urmă este şi primul mod de comunicare pe care copilul îl învaţă. Astfel, modelarea lutului reprezintă un limbaj şi o formă de comunicare, prin care creatorul îşi exprimă emoţiile, trăirile, gândurile. În CălătorEŞTI, mâinile copiilor au frământat şi modelat cu pasiune argila care s-a transformat în vase şi obiecte decorate cu elemente vegetale sau din regnul animal.

Frumuseţea naturii nu putea să nu fie surprinsă şi prin intermediul fotografiei. Un experiment care a stârnit multă curiozitate copiilor din Cernica. Într-un timp în care totul este digital, să imortalizezi momentele din tabăra de vară folosind tehnici şi aparate care amintesc mai degrabă de istoria acestei arte este o experienţă unică. Artistul Răzvan Neagoe ne-a introdus în tainele fotografiei şi în tehnica cianotipiei, cu ajutorul căreia elevii din CălătorEŞTI au realizat lucrări ce pun în valoare frumuseţea plantelor.

În centrul tuturor activităţilor a stat însă jocul, elementul cheie în dezvoltarea fizică, cognitivă şi emoţională a copiilor. Toate sesiunile atelierelor din CălătorEŞTI s-au axat pe folosirea jocului, şi în special a jocului în natură, pentru ca noţiunile învăţate să fie mai uşor asimilate de către copii. Şi am avut şi un invitat special – Anca Ciuclaru, cineast şi expert în educaţie. Cu ajutorul ei, am dus jocul la alt nivel, cel în care am reuşit să ne cunoaştem mai bine, să comunicăm mai eficient, să construim împreună.

Natura, element principal în dezvoltarea comunităţii

Unul dintre obiectivele proiectului CălătorEŞTI a fost de a trezi în mintea şi inima copiilor şi comunităţii din Cernica dragostea pentru frumuseţea localităţii. Bogăţia dată de istoria şi natura acestui loc trebuie să fie apreciată şi valorificată de întreaga populaţie. Educaţia joacă însă un rol foarte important în acest proces. De aceea, copiii au nevoie să fie ghidaţi, să fie expuşi la tot felul de experienţe prin care se pot dezvolta personal şi pot descoperi noi şi noi valori. Ne bucurăm că le putem oferi în această toamnă posibilitatea de a-şi expune lucrările realizate în tabăra cultural-educativă CălătorEŞTI în cadrul unei expoziţii promovată în întreaga comunitate din Cernica. Descoperind că sunt iubiţi şi apreciaţi, aceşti copii reprezintă şansa dezvoltării sustenabile a mediului în care trăiesc.

Bucuria de a fi scriitor de carte pentru copii. Interviu cu Iulia Iordan

By | Articole | No Comments

Iulia Iordan, prietenă dragă a Academiei de Creativitate, reuşeşte de fiecare data să ne reconecteze cu natura prin scrierile sale. În minunatul cadru din Cernica, Iulia va fi prezentă în tabăra #CălătorEŞTI împreună cu poveştile sale, „Luli și căsuța din copac”, „Nesupusele”.

Scriitoare, curator şi educator muzeal, Iulia Iordan ne-a acordat un scurt interviu în care am vorbit despre meseria de scriitor, despre poveşti şi rolul lor în viaţa copiilor.

 

În copilarie, care erau carţile tale preferate?

Când eram foarte mică citeam aceleași cărți iar și iar, neavând acces la biblioteci mari. De pe vremea când începusem să citesc singură îmi amintesc seria de “Povești nemuritoare”, “Trei zile anapoda” de Dumitru Toma, o carte de bucate și multe basme. Când am crescut mai mare și am descoperit bibliotecile, am citit tot ce am găsit acolo.

 

Când ai decis că vrei să devii scriitoare de cărţi pentru copii?

Nu am decis, s-a întâmplat. În 2012, am publicat prima carte pentru copii, “Călătorie printre ierburi și lumina”, ilustrată de Cristiana Radu și editată de Cartea copiilor. Scriam recenzii la cărțile editurii în acea perioadă și într-o zi le-am trimis mai în glumă, mai în serios, un text pe care, spre surprinderea mea, chiar l-au publicat. A fost o bucurie pe care am reușit să o continui, dar și acum sunt surprinsă când cineva îmi spune scriitoare. Este un cuvânt important.

 

De la ideea cărţii până când ea iese din tipar este un întreg proces. Povesteşte-ne puţin despre asta.

Mai întâi, apare o idee mai vagă sau mai clară în mintea unui scriitor, apoi ea se conturează un pic mai bine, crește, crește și devine perfect rotundă. Atunci când se simte pregătit, scriitorul o lasă să zboare către un editor care poate spune da sau nu. Dacă răspunsul este da, atunci textul merge la un redactor pentru a asigura publicarea textului fără greșeli de scriere, repetiții, idei neterminate etc. Apoi ajunge la un ilustrator care preia povestea și o continuă prin desen. Tot ce s-a lucrat până acum ajunge în cele din urmă la un grafician care îi dă forma finală și la tipografie unde este scoasă pe hârtie. Într-un final, povestea s-a transformat în carte și merge la librărie și la bibliotecă, locurile unde ea se întâlnește cu cititorii.

 

Care sunt momentele, elementele legate de copilarie care te-au inspirat?

Amintirile intră în malaxorul imaginației și uneori sunt mai greu de identificat atât de clar. Uneori mi se pare potrivit să le integrez în textele mele, alteori le păstrez doar în cele de sertar. Copiii sunt curioși până la un anumit punct sau deloc de copilăriile noastre. Nu mi-am propus să mă pun pe mine și copilăria mea în texte, ci mai degrabă să creez un dialog cu cititorii de azi și lumea lor.

 

Ce vrei să le transmiţi copiilor prin cărţile tale?

Gânduri, emoții, chef de joacă și de citit, curiozitate.

 

Cum apare ideea de joc în cărţile tale? Şi unde situezi jocul în educaţia copiilor?

O strecor din loc în loc, este o meteahnă care vine din cealaltă meserie a mea, cea de educator muzeal. Îmi place să mă joc cu ei, să îi provoc, uneori o fac doar prin text, alteori prin atelierele din jurul cărților. Nu cred că există viață fericită fără joacă, indiferent de ce vârstă vorbim.

 

Pentru tabăra #CălătorEŞTI ce le-ai pregătit copiilor din Cernica?

Le-am pregătit jocuri inspirate de trei dintre cărțile mele, teatru kamishibai, povești și multe întrebări. Abia aștept să-i cunosc!

Carte ÎmParte – încurajăm dragostea pentru lectură prin ateliere creative şi instrumente video educative

By | Articole | No Comments

“Cititul mă plictiseşte!”, “Nu îmi place să răsfoiesc o carte…prefer să mă joc pe tabletă”, “Citesc la şcoală şi…atât”, “Nu am cărţi acasă” sau “Nu m-a îndrumat nimeni să citesc”… vă sună cunoscut? Deşi este o realitate dureroasă, numeroşi copii din România fie nu sunt motivaţi să citească, fie nu au acces la cărţi. Nu este de mirare că, an de an, ţara noastră înregistrează rezultate tot mai slabe în analizele nivelului educaţional. Acesta este unul dintre motivele pentru care noi, cei de la Asociaţia pentru Creativitate, ne-am hotarât să aducem poveştile mai aproape de copii.

Read More

O carte pentru fiecare copil – ateliere creative Carte ÎmParte la Şcoala din Buftea

By | Articole | 2 Comments

Copiii iubesc literatura. Au însă nevoie de adevărate modele care să îi îndrume către plăcerea cititului. Patru scriitoare remarcabile au răspuns demersului Asociaţiei pentru Creativitate de a veni în faţa unor elevi din medii defarvorizate şi de a le dărui pasiunea pentru lectură. Laura Grunberg, Carmen Tiderle, Andreea Iatagan şi Simona Epure au fost invitatele proiectului Carte ÎmParte, iniţiativă a asociaţiei noastre, derulată prin Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN).

Read More

Cărţile ilustrate şi importanţa lor în viaţa copilului

By | Articole | No Comments

Îţi aduci aminte de prima carte citită? De imaginile care ţi-au adus o imensă bucurie şi care ţi-au rămas adânc întipărite în memorie? În primele etape ale dezvoltării cititului, cărţile ilustrate sunt adevărate comori în viaţa copilului. Explorarea unei cărţi este distractivă, dar, în acelaşi timp, deschide noi orizonturi, ajutându-l pe cel mic să îşi extindă experienţele şi să îşi dezvolte limbajul, gândirea critică şi creativitatea. Ilustraţiile unei cărţi dau viaţă paginilor şi oferă instrumente nepreţuite care îl ajută pe micul cititor să înţeleagă povestea, îl stimulează, fiind o reală hartă a naraţiunii.

Read More