Scriitoare, sociolog, profesor universitar, mamă, feministă, Laura Grunberg a răspuns demersului Asociaţiei de Creativitate de a împărtăşi dragostea pentru literatură copiilor aflaţi în primele etape ale descoperirii minunatei lumi a cărţilor.
A publicat mai multe cărţi pentru copii printre care “Poveste cu un gând strănutat”, “Să creștem mici. Carte pentru cei mici care trebuie neapărat citită de cei mari”, “Improveşti cu lucruri mici, hazlii, fireşti”. În cadrul proiectului Carte ÎmParte, Laura Grunberg ne propune un subiect delicat – într-o lume tot mai retrasă, mai izolată, concentrată pe sine, o fetiţă îşi doreşte să facă din îmbrăţişări o adevărată meserie. Despre “Îmbrăţişătoarea” şi viaţa unui sociolog pasionat de cărţile pentru copii, într-un interviu cu Laura Grunberg.
-
Care este rolul care o defineşte pe Laura Grunberg?
Greu de spus, mai ales dacă e vorba de ales unul. Oare ne definește doar un rol? Aș zice totuși cel de mamă. Chiar dacă acum băiatul meu e mare, simt că lumea mea continuă să se învârte în jurul lui la nivel de griji, bucurii. Și tot apropo de rol de mamă, mi-l exercit oarecum față de mama mea, care e acum la o vârstă înaintată – e rândul meu să am grijă de ea. Și uneori mă simt un fel de mămică și față de studenții mei. Culmea, aș zice că am fost și un fel de mămică pentru feminismul de la noi!
-
Ce este copilăria şi cum vedeţi copiii de astăzi?
Pentru mine copiii sunt o sursă de energie extraordinară. Uneori îmi e temă să nu fiu un fel de vampir care le suge din energie, entuziast, franchețe, râsete. După orice întâlnire, eu plec revigorată. Mă amăgesc poate că sunt ferită de a crește…prea mare, că să mă autocitez (apropo de cartea mea ”Să creștem mici”). Oarecum eu sper să nu fie ceva ce se pierde obligatoriu o dată cu trecerea timpului. Copiii pe care i-am cunoscut în multele ateliere făcute nu doar în orașe, dar și în zona rurală sunt dezinvolți, creativi, au tehnologia modernă la degetul mic și asta îi face pe de o parte mult mai informați decât credem noi, dar îi și lenevește uneori și le reduce răbdarea și concentrarea pe termen lung. Au tot ce le trebuie să mai schimbe câte ceva prin lume – mai ales în lumea de azi!
-
Sociolog, profesor, autor de carte pentru copii – cum se îmbină şi se completează cele trei domenii?
Eu zic că e o combinație bună. Consider că un scriitor e musai să fie și un sociolog – să înțeleagă mecanismele lumii în care trăiește și despre care scrie. De fapt, la atelierele mele de scriere creativă eu fac mereu discuții cu iz sociologic despre stereotipuri și prejudecăți, despre nevoia de gândire critică, despre impactul noilor tehnologii asupra vieții de zi cu zi … sigur în spirit ludic, adaptat pentru copii. Iar faptul că sunt de o viață profesoară (am fost la început profă …de mate!) a fost iarăși un avantaj pentru mine pentru că am păstrat contactul cu generațiile tinere. Prin ”sociologia pentru copii” (ce mult mi-ar plăcea să fac o asemenea carte!) poți discuta cu cei mici probleme sociale actuale – sărăcie, globalizare, inegalități sociale de tot felul, migrație, fake news, etc – astfel încât să fie mai informați, mai nuanțați și critici în raport cu ce li se spune. Din toate aceste teme sociologice se pot face ateliere de scriere creativă super.
-
Cum reacţionează copiii din România la problemele sociale?
Cu interes, destul de informați, uneori cu idei preconcepute. Problemele legate de migrație, de efectul știrilor false, de o serie de inegalități sociale sau cele legate de noile tehnologii de comunicare, poluare și schimbările climaterice – toate acestea sunt probleme pe care ei le trăiesc de fapt și e firesc să fie curioși și interesați de ceea ce li se întâmplă și ce ar putea să facă ei la nivel micro și cei mai mari ca ei la nivel macro.
5. Reprezintă ficţiunea o resursă pentru o cercetare sociologică?
Categoric! O resursă indispensabilă. Literatura este sociologie. Scriitorii vorbesc cu mijloacele lor de expresie și exprimare despre lumea în care trăim. Pentru mine cărțile, filmele, arta în general constituie resurse educaționale. Vreau să vorbesc despre comunicare interculturală – atunci discut depsre nevoia de a cunoaște alte culturi. Și cum poţi face mai bine asta decât citind cărți de autori din spații culturale diferite!
6. În proiectul “Carte ÎmParte” vom vorbi despre îmbrăţişări, un gest atât de intim şi de profund. De unde a pornit ideea “Îmbrăţişătoarei”?
Am citit pe undeva că există persoane care își oferă servicii de acest tip – îmbrățișează. Și am văzut pe net un filmuleț cu un copil care mergea de la o persoană la alta pe stradă și îi îmbrățișa. M-a înduioșat și mi-am notat ideea. Apoi am început să mă joc cu ideea unei profesii ”imposibile”, mi-am imaginat fel de fel de îmbrățișări și a apărut Daria și întâlnirile ei cu personaje din cărți, filme, dar și din viața reală, întâlniri inițiatice într-un fel pentru ea.
7. Ce răspundeaţi în copilărie la întrebarea “Ce vrei să te faci când vei fi mare?” şi care ar fi răspunsul dumneavoastră astăzi?
Sincer, nu prea am primit întrebarea asta. Am crescut într-o familie de filosofi mai puţini atenți la pragmatismul unui asemenea demers. Eu m-am gândit târziu cu seriozitate la ce vreau cu adevărat să fac în viață și am realizat că în cazul meu vor fi mereu mai multe lucruri simultan. Eu m-am tot apucat de câte ceva (sport de performanță, matematică, sociologie, literatură, activism) și am tot schimbat. Am tot căutat și caut în continuare. Nu sunt statornică. Astăzi răspunsul meu ar fi totuși scriitor full time.
8. Recomandări de carte – pentru copii, părinţi şi profesori.
Aș pronunța doar niște nume de autori români de literatură contemporană pe care îi recomand: Florin Bican, Victoria Pătrașcu, Adina Rosetti, Adina Popescu, Alex Moldovan, Lavinia Braniște.