Tag

povesti pentru copii Archives - Academia de Creativitate

Bucuria de a fi scriitor de carte pentru copii. Interviu cu Iulia Iordan

By | Articole | No Comments

Iulia Iordan, prietenă dragă a Academiei de Creativitate, reuşeşte de fiecare data să ne reconecteze cu natura prin scrierile sale. În minunatul cadru din Cernica, Iulia va fi prezentă în tabăra #CălătorEŞTI împreună cu poveştile sale, „Luli și căsuța din copac”, „Nesupusele”.

Scriitoare, curator şi educator muzeal, Iulia Iordan ne-a acordat un scurt interviu în care am vorbit despre meseria de scriitor, despre poveşti şi rolul lor în viaţa copiilor.

 

În copilarie, care erau carţile tale preferate?

Când eram foarte mică citeam aceleași cărți iar și iar, neavând acces la biblioteci mari. De pe vremea când începusem să citesc singură îmi amintesc seria de “Povești nemuritoare”, “Trei zile anapoda” de Dumitru Toma, o carte de bucate și multe basme. Când am crescut mai mare și am descoperit bibliotecile, am citit tot ce am găsit acolo.

 

Când ai decis că vrei să devii scriitoare de cărţi pentru copii?

Nu am decis, s-a întâmplat. În 2012, am publicat prima carte pentru copii, “Călătorie printre ierburi și lumina”, ilustrată de Cristiana Radu și editată de Cartea copiilor. Scriam recenzii la cărțile editurii în acea perioadă și într-o zi le-am trimis mai în glumă, mai în serios, un text pe care, spre surprinderea mea, chiar l-au publicat. A fost o bucurie pe care am reușit să o continui, dar și acum sunt surprinsă când cineva îmi spune scriitoare. Este un cuvânt important.

 

De la ideea cărţii până când ea iese din tipar este un întreg proces. Povesteşte-ne puţin despre asta.

Mai întâi, apare o idee mai vagă sau mai clară în mintea unui scriitor, apoi ea se conturează un pic mai bine, crește, crește și devine perfect rotundă. Atunci când se simte pregătit, scriitorul o lasă să zboare către un editor care poate spune da sau nu. Dacă răspunsul este da, atunci textul merge la un redactor pentru a asigura publicarea textului fără greșeli de scriere, repetiții, idei neterminate etc. Apoi ajunge la un ilustrator care preia povestea și o continuă prin desen. Tot ce s-a lucrat până acum ajunge în cele din urmă la un grafician care îi dă forma finală și la tipografie unde este scoasă pe hârtie. Într-un final, povestea s-a transformat în carte și merge la librărie și la bibliotecă, locurile unde ea se întâlnește cu cititorii.

 

Care sunt momentele, elementele legate de copilarie care te-au inspirat?

Amintirile intră în malaxorul imaginației și uneori sunt mai greu de identificat atât de clar. Uneori mi se pare potrivit să le integrez în textele mele, alteori le păstrez doar în cele de sertar. Copiii sunt curioși până la un anumit punct sau deloc de copilăriile noastre. Nu mi-am propus să mă pun pe mine și copilăria mea în texte, ci mai degrabă să creez un dialog cu cititorii de azi și lumea lor.

 

Ce vrei să le transmiţi copiilor prin cărţile tale?

Gânduri, emoții, chef de joacă și de citit, curiozitate.

 

Cum apare ideea de joc în cărţile tale? Şi unde situezi jocul în educaţia copiilor?

O strecor din loc în loc, este o meteahnă care vine din cealaltă meserie a mea, cea de educator muzeal. Îmi place să mă joc cu ei, să îi provoc, uneori o fac doar prin text, alteori prin atelierele din jurul cărților. Nu cred că există viață fericită fără joacă, indiferent de ce vârstă vorbim.

 

Pentru tabăra #CălătorEŞTI ce le-ai pregătit copiilor din Cernica?

Le-am pregătit jocuri inspirate de trei dintre cărțile mele, teatru kamishibai, povești și multe întrebări. Abia aștept să-i cunosc!