Cum alegem ce mâncăm?
Desigur, mâncăm pentru că ne este foame, însă alegerea mâncării nu este determinată doar de nevoile fiziologice și nutriționale. Iată câțiva dintre factorii care ne influențează preferințele pentru mâncare:
* nivelul de foame, apetitul, gustul
* prețul și disponibilitatea produselor, venitul personal
* nivelul de educație, abilitățile de gătit, cunoștințele despre diferite tipuri de mâncare, timpul de care dispunem
* cultura din care provenim, obiceiurile alimentare ale familiei și ale celor din jur
* starea în care ne aflăm și nivelul de stress
Toate aceste aspecte de tip biologic, economic, social și psihologic, determină stilul nostru culinar (ce ne place să mâncăm și cum gătim)*. Astfel, găsim savoare în ceea ce mâncăm nu doar pentru că are gust bun, ci și dacă știm că este sănătos, dacă ne amintește de un anumit moment, dacă este dificil de obținut și e ceva ce ne dorim de mult timp, dacă ne place cum arată și cum miroase, iar exemplele pot continua. Însă ce putem spune despre cum își creează copiii preferințele alimentare? În cazul lor, noi, părinții, suntem cei care îi influențăm cel mai mult, contribuind la dezvoltarea gustului și a alegerilor pe care le fac.
Știați că bebelușul percepe gustul încă înainte de a se naște?
În al doilea trimestru de sarcină, gustul și mirosul încep să se dezvolte și astfel, fătul poate distinge diferite gusturi care trec în lichidul amniotic. Bebelușul poate, de asemenea, percepe ce alimente preferă mama, prin savoarea pe care o transmite laptele matern. Astfel, cu cât copilul încearcă gusturi variate, în mod indirect, până când poate mânca singur, cu atât șansele sunt mai mari să fie deschis unor feluri noi de mâncare.
Înțelegem că un aliment este dulce, sărat, acru, amar sau unami**, atunci când anumite substanțe chimice din compoziția lui interacționează cu papilele gustative. Acestea variază în număr, de la persoană la persoană, în funcție de ce „dictează” ADN-ul fiecăruia. Variația anumitor gene determină asemănările și deosebirile dintre părinți și copii, atunci când vorbim despre preferințele de gust.
Un studiu condus la The Monell Chemical Senses Center (Philadelphia, SUA) în 2005***, a arătat că gena TAS2R38, care codează unul dintre cei 25 de receptori care percep gustul amar, „cât de” amar credem că este un ingredient. Influențele genetice asupra gustului amar se schimbă, în unele cazuri, odată cu vârsta, astfel încât, în general, copiii sunt mai sensibili decât adulții la gustul amar. La copii, spre deosebire de adulți, această genă prevede și peferința pentru dulce: copiii mai sensibili la amar preferă zaharoza mai mult decât cei insensibili la amar, și preferă băuturile carbogazoase în favoarea apei și a laptelui.
Uitându-ne la aceste diferențe de percepție a gustului, determinate de codul genetic, putem înțelege de ce, de exemplu, copiii nu au aceleași preferințe de mâncare ca și părinții lor sau de ce, odată cu vârsta, juniorii încep să mănânce mai multe legume, adeseori considerate amare.
Cum se împrietenesc copiii cu fructele și legumele?
Dacă înțelegem cum funcționează gustul și suntem conștienți că există și alți factori care ne influențează preferințele alimentare, este mai simplu să ne introducem copiii în lumea fructelor și a legumelor. Sau, mai bine zis, să le prezentăm mâncarea sănătoasă pe „gustul” și pe „limba” lor.
În primul rând, ei nu știu ce înseamnă „sănătos”. Copiii nu înțeleg recompensa pe termen lung, cu atât mai mult, modificările corporale și efectele pe care le au asupra vieții de adult. Trebuie să le explicăm, în termeni simpli, la ce se referă sănătatea, de ce unele alimente sunt „bune” și altele, „rele”, cum le putem combina astfel încât să ne bucurăm de cât mai multă savoare și de ce este bine să facem sport.
Între doi și șase ani, cel mic își dezvoltă preferințele pentru mâncare, iar dacă nu este expus unei varietăți de alimente și feluri gătite, riscă să dezvolte neofobie, adică frica și refuzul de a încerca ceva nou.
Așadar, să le prezentăm juniorilor cât mai multe feluri de mâncare și să-i încurajăm mereu să guste ceva diferit. Chiar dacă nu mănâncă de prima dată ce le oferim, este de ajuns să observe cum arată, cum miroase și ce gust are, în cazul în care vor să încerce. Prin expunere repetată, vor ajunge să facă cunoștință îndeaproape cu o legumă sau un fruct nou. De asemenea, dacă văd că noi ne bucurăm de mâncare, o vor face și ei. Este exact cum reacționează puii de mamifere, care au instictul de a mânca același lucru ca și părinții lor, observând că ce mănâncă ei, nu este otrăvit.
Să creăm povești despre „doamna Căpșună” și „domnul Portocală” și familia lor de fructe, plină de vitamine, care au superputerea de a da energie copiilor. De altfel, sunt de ajutor și eroii care mănâncă toate legumele din supă și devin mai puternici. Poveștile sunt benefice pentru că așa, juniorii personifică fructele și legumele, și pot înțelege mai bine beneficiile pe care le aduc organismului.
De multe ori, părinții sunt dezamăgiți atunci când copiii refuză să mănânce legume și fructe la masă, însă nu realizează că acela e singurul context în care cei mici interacționează cu ele. Să o luăm treptat și să nu-i determinăm cei mici să asocieze frcutele și legumele cu trebuie.
Hai să vedem, mai întâi, cum arată. Un exercițiu de imaginație – cu se aseamănă forma unei roșii? Dar a unui ardei gras? Când vine vorba de culori, ce combinații putem face? Salatei îi stă mai bine lângă un ardei roșu sau unul galben? Care sunt cele mai ciudate texturi? Un kiwi arată ca pielea unui elefant, însă ce se întâmplă dacă îl tăiem în jumătate? Abia apoi să trecem la identificat gusturi și mâncat. De exemplu, dacă kiwi are un gust prea puternic, cu ce îl putem combina? Poate o banană? Sau banana „merge” mai bine cu o căpșună? Tot încercând, am ajuns la o salată de fructe!
Adesea, copiii preferă deserturile și dulciurile din comerț în favoarea fructelor. Pentru a ajunge să înțeleagă cât sunt de dulci fructele și să se bucure de savoarea lor, juniorii ar trebui să mănânce cât mai puține produse care conțin zahăr procesat. Organismul lor se va regla în funcție de schimbările alimentare și, astfel, vor ajunge să guste zahărul din fructe. Chiar dacă alegeți să-i oferiți un desert cumpărat, nu-l faceți să pară că este o recompensă pentru că veți transmite mesajul că acesta este „felul de mâncare cel mai bun, pentru care merită să fac X și Y lucru” .
Copiii vor fi mai deschiși spre a încerca fructe și legume dacă le observă cum cresc și se dezvoltă. În cazul în care spațiul nu vă permite să plantați răsaduri de legume, puteți cumpăra doar o plantă de pătrunjel sau de busuioc, pe care juniorul să o ude în fiecare zi. Pe lângă faptul că îl va responsabiliza, îl va face curios să vadă ce gust are, în ce mâncăruri se folosește, etc.
Gătiți împreună! Copiii vor fi fascinați să descopere cum texturile, culorile și gustul se schimbă atunci când folosim aragazul sau cuptorul. Știm că cei mici adoră pizza, așa că de ce nu i-am încuraja să-și pregătească propria pizza? Totul începe cu o listă de ingrediente. Apoi, frământarea blatului, care va fi o savoare pentru degetele micuților; pe urmă, adăugăm ce am ales, iar la sfârsit, pregătim de la zero, un sos de roșii delicios.
Atunci când vreți ca cei mici să încerce un aliment nou, aduceți în combinație ceva ce știți că deja le place. Sau, pentru a nu da de un gust adeseori perceput ca plictisitor, ca în cazul legumelor fierte, adăugați humus sau cu un sos de iaurt, de smântână sau de muștar.
Cine a spus mai întâi mâncarea și apoi distracția? Ele merg foarte bine împreună!
Cum vi se par aceste senvișuri vesele pe care le-am pregătit juniorilor pentru una dintre petrecerile de la Academie?
Faceți din când în când câte un suc de fructe, mai ales în zilele de vară. Dacă este lichid, va părea mai răcoritor.Nu în ultimul rând, includeți fructele și legumele în joaca de zi cu zi, fără a avea legătură cu momentul mesei. Meșteriți o „farfurie sănătoasă” din plastilină, desenați un măr sau un prun, sau confecționați decorațiuni pentru masa din bucătărie, sub formă de fructe proaspete și colorate.
Aici puteți găsi șabloanele pentru decorațiunile din hârtie și aici, instrucțiunile pentru confecționarea celor din pompoane.
Dar ce spuneți de niște podoabe „fructe”?
Acestea sunt doar câteva idei, însă, cu siguranță, puteți găsi altele, chiar mai eficiente, în funcție de ce le place copiilor voștri. Important este ca noi, părinții, să fim deschiși spre nou și experiment, iar cei mici vor face la fel. De exemplu, știați că ingredientele nu sunt combinate la fel, peste tot în lume, și în timp ce într-o cultură, ceva „merge” cu altceva, în altă cultură, această alăturare este evitată? Mâncărurile tradițional europene combină alimente care au gusturi asemănătoare, iar felurile asiatice fac tocmai opusul, evitând să alăture ingrediente care au aceeași aromă.
În loc de concluzie, vă invităm să mergeți în bucătărie, cu juniorii voștri, și să pregătiți ceva colorat și plin de savoare!
*Pentru o detaliere a fiecăruia dintre factori, vă invităm să parcurgeți articolul The Determinants of Food Choice, pe site-ul Consiliului European de Informare asupra Alimentelor.
** Unami este al cincilea gust, recent decoperit. Este asociat cu prezența glutamatului de sodiu, pe care îl găsim, de exemplu, în sosul de soia, sparanghel, parmezan, bacon – atât alimente procesate, cât și naturale. Gustul devine mai intens atunci când ingredientele sunt maturate, gătite sau uscate. Pentru mai multe detalii – http://www.umamiinfo.com
*** Monell Chemical Senses Center. “Children’s Taste Sensitivity And Food Choices Influenced By Taste Gene.” ScienceDaily. ScienceDaily, 18 February 2005. <www.sciencedaily.com/releases/2005/02/050211084620.htm>, 3 iulie 2014
Prima imagine din articol și cele reprezentând podoabe în formă de fructe au fost preluate de pe platforma www.pinterest.com.
Raluca Dumitrescu