Adeseori ignorat, materialul genetic are o contribuție majoră în dezvoltarea celor mici

V-ați gândit vreodată în ce fel materialul genetic al copilului vostru interacționează cu mediul înconjurător? Poate că întrebarea vă sună ca dintr-un film științifico-fantastic, însă răspunsul este extrem de simplu. Vă invităm să parcurgem împreună o scurtă introducere în genetică și să descoperim ce caracteristici ale copiilor sunt înnăscute, și nu dobândite. Dacă înțelegem ce alte aspecte, pe lângă înfățișare, nu pot fi schimbate, vom fi capabili să pricepem dinamica din familie mai bine și, în final, să creăm mediul propice pentru dezvoltarea sănătoasă a celor mici.

ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) conține instrucțiunile genetice care determină modul în care orice organism  funcționează. Cum arătăm, ce abilități avem, cum funcționează creierul – totul este dictat de ADN.

Asemenea unei rețete, ADN-ul conține lista cu ingredientele folosite, acestea fiind reprezentate de materialul genetic, moștenit de la părinții biologici. În general, atunci când suntem copii, influența mediului înconjurător asupra dezvoltării noastre este mai pronunțată, însă, pe măsură ce înaintăm în vârstă, caracteristicile moșteninte genetic „preiau conducerea”.

Pe scurt, acesta este procesul prin care genele stocate în ADN influențează modul în care ne dezvoltăm ca indivizi: codul din ADN este tradus și transformat în proteine, cu ajutorul aminoacizilor; proteinele, de mai multe tipuri, printre care hormoni și enzime, sunt cele care determină modul în care interacționăm cu mediul înconjurător. Iată un video pe care îl puteți viziona împreună cu cei mici, care explică simplu și colorat ce este materialul genetic și cum se manifestă.

Totuși, dacă ADN-ul nostru conține anumite gene, nu este obligatoriu ca acestea să se manifeste. Deși anumite trăsături sunt „scrise”  în ADN, este posibil ca aceste părți de cod să nu fie niciodată activate.

Spre exemplu, o persoană cu o genă care determină o înălțime sau greutate peste medie, nu se va dezvolta atât de mult dacă nu se hrănește corespunzător. De asemenea, o persoană predispusă la dependență, nu va avea o problemă reală dacă nu se găsește într-un mediu toxic.

Cercetările din ultimele decade au demonstrat că personalitatea, inteligența și sexualitatea unui individ au componente genetice. 

Trebuie menționat că cifrele prezentate în studiile de mai jos reprezintă ce grad de variație poate fi atribuit materialului genetic, între participanții la studiu – dacă indivizii se află/au crescut într-un mediu înconjurător similar, atunci diferențele dintre ei sunt de ordin genetic. Aceste cifre nu trebuie astfel interpretate: personalitatea este X% genetică și Y% influențată de mediul înconjurător; proporțiile sunt diferite pentru fiecare individ, în funcție de cultura din care face parte și de vârsta pe care o are.

PERSONALITATEA

Personalitatea determină cum gândim și ce simțim. Concis, personalitatea influențează modul în care interacționăm cu ceilalți, cum facem față problemelor și stress-ului și, în general, ce valori și așteptări avem de la cei din jur. În psihologie, personalitatea este măsurată prin perspectiva a cinci trăsături: deschiderea (curios/creativ sau prevăzător/retras), extraversiunea (introvertit sau extravertit), conștiinciozitatea (autodisciplină strictă sau nepăsare), agreabilitatea (prietenos/milos sau analitic/detașat) și stabilitatea emoțională (impulsiv sau temperat, predispus sau nu pentru depresie, anxietate, vulnerabilitate).

Studiile la care au participat gemeni identici (monozigoți), care au același ADN, și gemeni fraternali (dizigoți), care au în medie 50% același material genetic, au demonstrat că trăsăturile de personalite sunt genetice. Gradul de ereditate variază între 0,3 – 0,6.¹ În familiile cu un copil biologic și unul adoptat, nu a fost descoperită nicio corelație genetică între frați.

Concret, un individ extravertit este „setat”  genetic să se bucure mai mult de compania celorlalți si de agitație, decât ar face-o un individ introvertit. Desigur, nu înseamnă că cei doi nu pot face față situațiilor inverse (un extravertit solitar sau un introvertit în centrul atenției), însă pe termen lung, aceștia vor fi obosiți și vor căuta contextul care li se potrivește cel mai bine. Pentru mai multe detalii, vă invităm să recitiți articolul Cât de bine cunoașteți temperamentul juniorului vostru?.

De asemenea, există o genă, 5-HTT, care ne predispune la fericire sau depresie. Aceasta este responsabilă cu modul în care serotonină este transmisă în corp, o substanță produsă de glanda pineală în creier și responsabilă de schimbările de dispoziție.²

Evenimentele din jur ne determină să fim triști sau fericiți, însă materialul genetic ne dictează cum reacționăm, în general, la dezamăgiri, stress, etc. Totuși, cum spuneam în introducere, există situații în care mediul înconjurător poate inhiba manifestarea unei gene. Un studiu realizat cu gemeni identici a dovedit ca la un anumit punct în viață, în cazul celui care se afla într-o relație stabilă, predispoziția la depresie se manifesta doar în procent de 29, în timp ce în cazul celui singur, procentul era de 51.³

IQ

Cât privește coeficientul de inteligență (IQ), acesta este genetic în medie de 50%, cu o creștere preponderentă în copilărie. Atunci, gradul de eretitate este de 0.2-0.4, în timp ce în viața de adult, acesta ajunge la o.8.⁴

De asemenea, mediul înconjurător joacă un rol important, în sensul că pontențialul genetic maxim nu va fi atins dacă cel mic crește într-un cadru care nu îl încurajează să se dezvolte ca atare. Pentru mai multe detalii despre măsurarea coeficientului de inteligență și a influențelor genetice și a contextului cultural, puteți citi articolele The Heritability of Intelligence: Not What You Think și Intelligence Across Cultures.

ORIENTAREA SEXUALĂ

Orientarea sexuală a unei persoane este dictată, în mare parte, genetic. Gena Xq28 determină dacă un bărbat este homosexual sau nu.⁵ Există și factori de mediu (diferiți de mediul social) implicați în orientarea sexuală – de exemplu, hormonii prenatali la care este expus fetusul în uterul mamei.

A fost dovedit că emisferele creierului la bărbații homesexuali și femeile heterosexuale au, în medie, aceeași dimensiune, în timp ce femeile lesbiene și bărbații heterosexuali au emisferele creierului mai mari.⁶ De asemenea, regiunea din creier numită amigdală este mai activă la bărbații homesexuali decât la cei heterosexuali, atunci când sunt expuși stimulilor erotici vizuali.⁷

Concluzia este că la baza orientării sexuale stă codul genetic. Așa că, în cazul în care copiii noștri au o orientare sexuală diferită de majoritate, ar trebui să îi încurajăm să aibă încredere în sine pentru că nu fac nimic  „greșit” sau  „incorect”.

Înțelegând noțiunile de bază despre materialul genetic, ne este mai ușor să interacționăm cu juniorii noștri. 

Este important să îi expunem la cât mai multe activități (dans, pictură, sport, etc.) astfel încât să descopere la ce sunt talentați. Dacă noi am făcut performanță sau lucrăm într-un anumit domeniu, însă cel mic nu dă semne să ne calce pe urme, îl loc să îl forțăm, ar trebui să vedem ce anume ne-a ajutat pe noi în parcursul profesional și e posibil ca juniorul să fi moștenit: poate autocontrolul? curiozitatea? sau înclinația spre învățare? Cum poate folosi aceste trăsături pentru a realiza ceea ce își dorește?

Încercați să înțelegeți ce nu poate fi schimbat la copiii voștri.

De exemplu, mulți părinți își doresc ca cei mici să ajungă  „oameni de succes”. Ei bine, ce înseamnă asta și cum se aplică în cazul copilului vostru? Cel mai probabil, un director de corporație (care, în general, este privit ca un om de succes) este extravertit și nu îi este teamă să-și asume riscuri – să presupunem că, genetic, creierul lui secretă mai puțini inhibitori de dopamină (niv. de dopamină din creier determină cum simțim plăcerea, fericirea) decât normal⁸, astfel încât atunci când riscă sau încearcă ceva nou, senzația de exaltare este resimțită mai puternic decât în cazul persoanelor cu un număr mai mare de inhibitori. Însă cum procedezi dacă juniorul tău este introvertit și temperat? Ce îl sfătuiești și în ce direcție îl îndrepți?

Nu în ultimul rând, sperăm ca această scurtă introducere în genetică să vă fie de folos și în cazul în care adoptați un copil, pentru a îi înțelege fondul și a accepta diferențele de ordin biologic dintre voi. Însă, despre asta, într-unul dintre articolele viitoare 🙂

 

De asemenea, vă recomandăm articolul Behavioral Genetics and Child Temperament de Kimberly J. Saudino, Ph.D.

1 Harkness, Allan R.; Lilienfeld, Scott O. (1997), Psychological Assessment, Vol 9(4), 349-360

2 De Neve, Jan-Emmanuel (2011). Functional polymorphism (5-HTTLPR) in the serotonin transporter gene is associated with subjective well-being: evidence from a US nationally representative sample, Journal of Human Genetics 56, 456-459

3 Heath, A. C., Eaves, L. J., & Martin, N. G. (1998). Interaction of marital status and genetic risk for symptoms of depression. Twin Research 1, 119–122

4 Bouchard, TJ. (2004). Genetic influence on human psychological traits – A survey. Current Directions in Psychological Science 13 (4), 148–151

5 Hamer, D.; Hu, S; Magnuson, V.; Hu, N; Pattatucci, A. (1993). A linkage between DNA markers on the X chromosome and male sexual orientation, Science 261, 321–327

 6 Wilson, G.D. & Rahman, Q, (2005). Born Gay: The Psychobiology of Sex Orientation, Peter Owen, London

 7 Safron A, Barch B, Bailey JM, Gitelman DR, Parrish TB, Reber PJ (2007). “Neural correlates of sexual arousal in homosexual and heterosexual men”. Behavioral Neuroscience 121: 237–248

8 Zald, D.H., Cowan, R.L., Riccardi, P., Baldwin, R., Ansari, M.S, Li, R., Shelby, E.S., Smith, C.E., McHugo, M., Kessler, R.M.(2008). Midbrain dopamine autoreceptor availability is inversely associated with novelty seeking traits in humans. Journal of Neuroscience 28

 Imaginea a fost preluată de aici.

 

Raluca Dumitrescu