Proiectul “Eu cred în poveşti cu zâne” ne-a dat ocazia să îl reîntâlnim pe Ciprian Măceşaru, un prieten drag al Asociaţei pentru Creativitate. Scriitor, fotograf şi muzician, Ciprian Măceşaru a fost unul dintre coordonatorii atelierelor de scriere creativă desfăşurate la Colegiul Naţional “Ion Neculce”. Este o mare bucurie să îl asculţi pe Ciprian vorbind despre cărţi sau muzică, iar câteva dintre sfaturile sale date adolescenţilor participanţi la proiectul nostru le puteţi găsi în interviul următor.
Ce fel de cititor erai în copilărie? Ce titlu ţi-a rămas în suflet?
În casa părintească am avut puține cărți, iar asta a dus la excesul de mai târziu. Astăzi trăiesc într-un apartament în care abia te poți mișca. Sunt cărți peste tot, în multele corpuri de bibliotecă și pe rafturile de la IKEA agățate pe pereți, dar și pe mese, pe scaune, pe calorifere, pe jos, pe birou… Cum-necum, în copilărie am putut citi destule cărți frumoase și mă emoționez și astăzi când mă gândesc la ele. Primele cărți preferate au fost Povestea califului barză, de Wilhelm Hauff, tradusă de Nora Iuga, Aleodor Împărat, basmul lui Ispirescu, cu ilustrații excepționale, care mă fascinau și mă îngrozeau în același timp, realizate de Adriana Mihăilescu (cartea poate fi văzută și citită aici: https://anemones-blog.blogspot.com/2013/06/adriana-mihailescu-aleodor-imparat.html), un alt basm de Ispirescu, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, cu ilustrații de Done Stan, Peripețiile Alisei în Țara Minunilor, de Lewis Carroll, în traducerea Fridei Papadache și cu ilustrații superbe de Vasile Olac, Cerbul alb, o poveste populară letonă repovestită, poveștile Fraților Grimm și ale lui Slavici, apoi Singur pe lume, de Hector Malot, care m-a făcut să plâng în hohote, Omul amfibie, de Aleksandr Beleaev, Omul invizibil, de H.G. Wells, Don Quijote de la Mancha, capodopera lui Cervantes… Am citit la întâmplare, fără să fiu îndrumat și fără să conștientizez că e un lucru care îmi schimbă viața. Părinții mei nu citeau, dar au avut meritul de a ne fi cumpărat, mie și fratelui meu, din când în când, câte o carte. Mai mult, mamei mele îi datorez faptul de a mă fi învățat, pe când eram foarte mic, să scriu și să citesc. Din păcate, la școală acest lucru nu s-a prea văzut. Nu am fost deloc un elev sârguincios. Semințele însă fuseseră sădite, iar pasiunea mea pentru lectură s-a tot mărit.
Cum vedea copilul Ciprian Măceşaru literatura şi ce reprezintă ea astăzi pentru tine?
După cum spuneam, la început nu am conștientizat cât de importantă e lectura. Citeam pentru că îmi făcea plăcere să fac asta. Nu m-am gândit niciodată la literatură altfel. Așa cum era predată la școală, nu mi-a plăcut aproape niciodată. Pentru mine, însemna și înseamnă libertate, iar obligația de a citi mă contraria, provocându-mi un sentiment de respingere. E adevărat însă că de multe ori pur și simplu nu suportam literatura care ni se preda. Și astăzi sunt mirat că elevilor li se vâră pe gât anumiți autori indigești sau pur și simplu nepotriviți. Apoi ne mirăm că în țara asta se citește atât de puțin. Suntem pe ultimul loc în UE la numărul de cititori, în raport, desigur, cu numărul de locuitori. Literatura nu e, cum cred unii, pentru oamenii cu capul în nori. E simplu să înțelegi acest lucru dacă te gândești că toate societățile dezvoltate au și o piață de carte puternică.
Când ai descoperit pasiunea pentru scris?
Am început să țin jurnal prin clasa a VI-a, dar nicio clipă nu m-am gândit că aș vrea să fiu scriitor, nici măcar atunci când, puțin mai târziu, am început să compun versuri. Scriam din același motiv pentru care citeam, din plăcere.
Mai este jurnalul la modă? Cum vezi relaţia adolescenţilor de astăzi cu acest gen literar?
Aș zice că nu mai este la modă, dar s-ar putea să mă înșel. Fiul meu, care acum are 18 ani, ține jurnal, dar nu îmi dau seama câți adolescenți procedează la fel. Senzația mea este că, în mare măsură, energia pe care adolescenții și tinerii de altădată o dedicau notelor diaristice, astăzi este consumată pe rețelele sociale, postând pe Facebook, pe Instagram, pe Twitter sau pe Tik-Tok, scriind comentarii și mesaje etc.
Ce carte sau ce cărţi ar trebui să citească un copil până la vârsta de 16 ani?
În primul rând, bine ar fi să citească, fie și puțin. Apoi, de la caz la caz, lista de lecturi poate să difere. Le spun mereu copiilor că nu există om căruia să nu i se potrivească o carte bună, trebuie doar să o descopere, fie ajutat, fie de unul singur. Prin urmare, nu cred într-o listă infailibilă, potrivită pentru toată lumea. E bine să știi care sunt marii scriitori ai lumii, dar nu e nicio tragedie dacă nu îți place Proust, să zicem, atâta vreme cât reușești să ai un bun „comerț” afectiv și intelectual cu alți scriitori. Prin urmare, cu mențiunea că nu am citit Stăpânul inelelor, Hobbitul și Harry Potter, iată câteva cărți pentru copii și adolescenți pe care le recomand: Cartea cu Apolodor, de Gellu Naum, Pomul cel darnic, de Shel Silverstein, Micul Prinț, de Antoine de Saint-Exupéry, Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll, 35 Mai, de Erich Kästner, Matilda și Charlie și fabrica de ciocolată, de Roald Dahl, Enciclopedia zmeilor, de Mircea Cărtărescu, Pippi Șosețica, de Astrid Lindgren, Familia mea și alte animale, de Gerald Durrell, Povestea fără sfârșit, de Michael Ende, Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, de Selma Lagerlöf, Visătorul, de Ian McEwan, Cititorul din peșteră, de Rui Zink, Oliver Twist și Marile speranțe, de Charles Dickens, Războiul lumilor, de H.G. Wells, Ferma animalelor, de George Orwell, Fahrenheit 451, de Ray Bradbury, O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, de Mark Haddon, Flori pentru Algernon, de Daniel Heyes, Împăratul muștelor, de William Golding, Robinson Crusoe, de Daniel Defoe, Călătoriile lui Gulliver, de Jonathan Swift, Aranca, știma lacurilor, de Cezar Petrescu, O scurtă istorie a lumii, de Ernst H. Gombrich, povestirile lui Edgar Allan Poe… Și câte ar mai fi!
Proiectul „Eu cred în poveşti cu zâne” şi-a dorit să insufle curaj tinerilor care doresc să scrie. Ce sfaturi ai da unui adolescent care îşi doreşte să devină scriitor?
Să citească marii autori, de la cei vechi până la contemporani. Să scrie mult, dar să nu se grăbească să publice. Să se bucure de experiența scrisului, dar să-și dorească mereu să scrie mai bine.
Povesteşte-ne puţin despre procesul tău de creaţie? Cum se nasc textele tale? Ce te inspiră?
Depinde ce scriu. În privința poeziei, lucrurile se petrec de cele mai multe ori în mod neașteptat. Cele mai bune versuri pe care le-am scris au fost declanșate de o scânteie, de o situație cu care m-am confruntat brusc. Cu proza situația e diferită. E nevoie să construiești cu răbdare, iar răbdarea, trebuie să recunosc, uneori mi-a lipsit. Nu degeaba am scris, împreună cu Dan C. Mihăilescu, Despre nerăbdarea de a fi răbdător. În ultima perioadă am lucrat însă la niște eseuri. Și mi-a plăcut foarte mult să fac asta. Am scris despre artă și politică. Toate vor fi adunate într-un volum care ar trebui să apară anul viitor. A fost nevoie de o documentare solidă, dar și de experiență. Am simțit că sunt, în sfârșit, copt pentru o astfel de carte.
Ştim că ai o relaţie specială cu muzica. O asociezi cu cititul sau scrisul? Ce recomandări din acest domeniu ai avea pentru copiii de gimnaziu şi cei de liceu?
Cred că oamenii care ascultă mai multe genuri muzicale, pot, de asemenea, aprecia mai multe genuri literare și scriitori din toate epocile, la fel cum pot aprecia artiști din orice perioadă. Cultura umanității este un continuum, nu o însăilare de momente, oricât de radicale ar fi unele dintre ele. De exemplu, nu-i poți înțelege pe Schönberg, Berg și Webern, principalii compozitori ai celei de a doua școli vieneze, dacă nu ai ascultat ultimele cvartete ale lui Beethoven.
Pentru a nu mă lungi foarte mult, voi face doar recomandări din muzica clasică, dar, așa cum spuneam, e bine să asculți și alte genuri muzicale – jazz, rock, punk, metal, pop, indie etc. Așadar, le recomand copiilor de gimnaziu și liceu să asculte rondoul din Indiile galante, baletul lui Rameau (https://www.youtube.com/watch?v=RKvd4tMkFHc), „Iarna” lui Vivaldi (https://www.youtube.com/watch?v=ICDSY3BErX0), Suita pentru violoncel nr. 1 (https://www.youtube.com/watch?v=Y81bbK06rLE) și Air (https://www.youtube.com/watch?v=U7RYSQvrUrc) de Bach, Eine kleine Nachtmusik – Serenade. Allegro (https://www.youtube.com/watch?v=oy2zDJPIgwc), Piano Concerto No. 21 – Andante (https://www.youtube.com/watch?v=KXxRy1waleA) și prima parte a Simfoniei nr. 25 (https://www.youtube.com/watch?v=HMtm_P7Z3iM) de Mozart, partea a doua din Simfonia nr. 7 de Beethoven (https://www.youtube.com/watch?v=sv2QnrCJNk0), Zborul bondarului de Rimski-Korsakov (https://www.youtube.com/watch?v=MW8asBxO4oI), „Dansul cavalerilor” din baletul Romeo și Julieta de Prokofiev (https://www.youtube.com/watch?v=j8Ub3UqCfo4), „In the Hall of the Mountain King” din poemul dramatic Peer Gynt, de Edvard Grieg (https://www.youtube.com/watch?v=76dzA46029M), „O Fortuna” din Carmina Burana de Carl Orff (https://www.youtube.com/watch?v=6OKXZ0aF8UQ), „Marte” din suita Planetele, de Gustav Holst (https://www.youtube.com/watch?v=Jmk5frp6-3Q), Pomp and Circumstance March No. 1 (https://www.youtube.com/watch?v=qGIM5HdnY4g) și Cello Concerto (https://www.youtube.com/watch?v=OPhkZW_jwc0&t=14s) de Elgar, partea a treia din Simfonia nr. 3 (https://www.youtube.com/watch?v=2tB2SLLnPZg) și Dansul ungar nr. 5 (https://www.youtube.com/watch?v=Nzo3atXtm54) de Brahms, Boleroul lui Ravel (https://www.youtube.com/watch?v=r30D3SW4OVw), „Tempo di valse”, partea a doua din Serenada pentru coarde de Dvořák (https://www.youtube.com/watch?v=bRrP3ESM6sQ), „Duo des fleurs” din opera Lakmé, de Leo Delibes (https://www.youtube.com/watch?v=C1ZL5AxmK_A), „Danza ritual del fuego” din El Amor Brujo de Manuel de Falla (https://www.youtube.com/watch?v=auRUxPPqDcQ), Vltava de Bedřich Smetana (https://www.youtube.com/watch?v=NECXKAPwCjw), „Dansul săbiilor” din baletul Gayane, de Aram Haciaturian (https://www.youtube.com/watch?v=mUQHGpxrz-8), Bachianas Brasileiras nr. 5 de Heito Villa-Lobos (https://www.youtube.com/watch?v=XCNzm50E4ko), Concierto de Aranjuez de Joaquin Rodrigo (https://www.youtube.com/watch?v=rHXMYyljLLc&list=OLAK5uy_lEtQ0gSLfGIuRaaMs89N9VEZNuF_oaPu0), Adagio de Samuel Barber (https://www.youtube.com/watch?v=izQsgE0L450), Gymnopédie No.1 de Erik Satie (https://www.youtube.com/watch?v=S-Xm7s9eGxU), Élégie de Gabriel Fauré (https://www.youtube.com/watch?v=oY7aH84PYWY), partea a doua din Simfonia nr. 1 de Vasily Kalinikov (https://www.youtube.com/watch?v=MnpSEUPjr1o), China Gates de John Adams (https://www.youtube.com/watch?v=bExsdlvrU7w).
Ce părere ai despre literatura contemporană pentru copii? Ce autori contemporani ar trebui să fie studiaţi la gimnaziu şi liceu?
Se scriu și azi cărți frumoase pentru copii, așa că nu pot avea decât o părere bună. Mă bucur că și în România, de vreo 10-15 ani, există un nou val de literatură pentru copii. Nu am să dau nume de scriitori, căci nu vreau să-i supăr pe cei care, intenționat sau nu, vor fi omiși. Cred însă că școala românească ar trebui să pună mai mult accent pe cărțile care pot seduce copiii și mai puțin pe istoria literaturii române. Desigur, e important ca elevii să aibă habar de evoluția literaturii noastre, dar mai important mi se pare ca atunci când ies de pe băncile școlii să continue să citească. Aș folosi și literatură străină. Da, la orele de limba și literatura română. Literatură tradusă, evident, pentru că și traducerea, dacă e bună, e tot o dovadă de iscusință literară și o formă potrivită de prezentare a limbii române.
Am menționat mai sus nu puține titluri, voi adăuga câteva: Balzac și micuța croitoreasă (Dai Sijie), Profesorul și menajera (Yōko Ogawa), Cititorul (Bernhard Schlink), Pe neașteptate, un înger (Jaime Bayley), Bătrânul care citea romane de dragoste (Luis Sepúlveda), Pe plaja Chesil (Ian McEwan)…
Care este personajul preferat din cărţile tale?
Nu se detașează vreunul, dar am o slăbiciune pentru Haig Minasian, un omuleț caraghios dintr-o proză pe care o voi publica la anul într-o antologie care va conține atât texte inedite, cât și texte deja apărute în volum, dar care au suferit modificări. Iată cam care-i personajul: „Cu mersul său de rață, vântură stratul gros de frunze aşternut pe trotuar. Nu-i privește pe ceilalţi trecători, alege să se uite fie în gol, fie spre forfecarea picioarelor sale. Prima ipostază e ceva mai demnă, căci Haig mimează că ar studia cu viu interes ceea ce se află înaintea lui, pe când a doua variantă îl arată ca victimă certă. Nu-i privește în ochi pe oameni de teamă să nu se rătăcească. Întotdeauna se fâstâcește şi uită care este drumul său.”
CIPRIAN MĂCEȘARU (n. 07.09.1976, Câmpina) este scriitor, jurnalist cultural, fotograf și muzician.
A scris numeroase volume de poezie, proză, eseu, jurnal: Despre nerăbdarea de a fi răbdător. Dan C. Mihăilescu și Ciprian Măceșaru în dialog epistolar (Editura Humanitas, 2014); Infrapaginal. Jurnal 2000-2018 (Editura Cartex, 2019); Trei sute de ceaușești liliputani (împreună cu Vladimir Tismăneanu și Mihail Coșulețu, Editura Humanitas, 2016); Și se făcu întuneric (Editura Next Page, 2018); Trecutul e întotdeauna cu un pas înaintea ta (Editura Cartea Românească, 2016); Alergătorul invizibil (Editura Paralela 45, 2019); Locul în care n-am ajuns niciodată (Editura Charmides, 2015); Numele meu este Bryan Ruiz (Editura Next Page, 2015); Super! Sunt un gândac! (Editura Humanitas, 2015, 2019)
Este prezent în numeroase antologii, dintre care amintim Cele mai frumoase poeme din 2010 și Cele mai frumoase poeme din 2011, Blue Max Review (Irlanda), Proză românească din deceniul doi, Tu înainte de toate. O antologie a poeziei contemporane de dragoste, Testament. 400 de ani de poezie românească, Le blues roumain.
A scris libretul operei de cameră În trup (muzica: Diana Rotaru), lucrare câştigătoare a Proiectului CAMERA al UCIMR (2017). În perioada 13 dec. 2022–17 ian. 2023 a avut, la Institutul Liszt din București, prima sa expoziție personală de fotografie, „Trasee interioare“. A fost toboșar în formațiile Toulouse Lautrec și Hotel Fetish.
