Artificii de culori, vopsele și texturi, multă inspiraţie şi timp petrecut alături de cei dragi. Vorbim despre Sărbătoarea Paştelui şi minivacanţa care se apropie cu paşi grăbiţi.
Știm cu toții ce presupune Paştele în tradiţia românească, așa că vă propunem să ne îmbarcăm într-o călătorie imaginară în jurul lumii și să descoperim împreună obiceiurile pascale de pretutindeni. ,,Împachetaţi-vă bagajele” (eliminați celelalte preocupări și aşezaţi-vă confortabil) şi să pornim!
Vă propunem să discutăm astăzi despre modul în care îl afectează pe juniorul vostru apariția unei surioare sau a unui frățior. O schimbare majoră care va remodela dinamica relațiilor din familie, nașterea celui de-al doilea copil poate reprezenta un șoc în ochii primului copil. În funcție de cât de mic este „micuțul” vostru, acesta va reacționa diferit în fața noii situații, însă trebuie să fiți pregătiți să vă confruntați cu manifestări „ciudate”.
Martin Hoffman, un cercetător care a studiat empatia, a ajuns la concluzia că rădăcinile moralităţii sunt de găsit în empatie, pentru că ea „ne face să ne pese de potenţialele victime” şi să „le împărtăşim suferinţa, ceea ce ne impresionează suficient ca să îi ajutăm.”(1) De asemenea, se vorbeşte de un progres al empatiei, încă din cea mai fragedă copilărie, chiar dacă la acea vârstă nu este antrenată de judecăţi morale, ci mai degrabă de obişnuinţă sau imitaţie. A simţi ceva faţă de celălat arată implicare şi îl ajută pe copil să crească din punct de vedere emoţional. Contrariul empatiei este antipatia. (gr. antipatheia < anti – contra, pathos – pasiune) (2) Aceasta poate degenera în blazare, situaţie în care individul va ajunge izolat în societate şi incapabil de sentimente altruiste.
Deşi temperamentul copilului este influenţat de moştenirea genetică, experienţa de viaţă îşi poate spune cuvântul, realizând schimbări miraculoase. Aşa cum remarca şi Daniel Goleman, experienţa din copilărie „modelează creierul” (3), implicarea părinţilor fiind crucială asupra dezvoltării corecte a personalităţii celui mic.
Cum să devenim mai empatici?
„Ca şi despre copac, nu afli nimic despre om, cercetându-l în aspectele lui diferite de-a lungul vieţii. Copacul nu e sămînţă, apoi tulpină, apoi trunchi flexibil, apoi lemn mort. Nu trebuie să îl împarţi pentru a îl cunoaşte. Copacul este acea putere care se uneşte încet cu cerul. Ca şi tine, copilul meu. […] Totuşi, tu nu eşti nici acest şcolar, nici acest soţ, nici acest copil, nici acest bătrân. Eşti cel ce se desăvârşeşte. Şi, dacă te vei descoperi asemenea unei ramuri unduitoare, prinsă temeinic în trunchiul măslinului, vei gusta eternitatea în mişcările tale. Şi totul în jurul tău va deveni veşnic.”(1)
Cuvintele lui Antoine de Saint-Exupéry ne pot ajuta să înţelegem mai bine tema pe care o vom dezvolta în următoarele două articole: dezvoltarea empatiei la copii, înţeleasă ca un proces continuu de dezvoltare personală, ce nu se opreşte la perioada copilăriei.
Am decis să scriu câteva rânduri cu încrederea că vor avea ecou în conştiinţa prietenilor noştri mari, părinții. Aşezaţi-vă confortabil, adunaţi-vă gândurile şi fiţi pregătiţi să consumaţi câteva minute din viaţa voastră într-un scop nobil – acela de a trimite creatorilor admiraţie, contemplare şi… recunoştinţă! Read More
Cutiuţele de orice fel sunt lumi în miniatură. Odată deschise, cu îndrăzneală şi curiozitate, îşi arată conţinutul, aduc surprindere, creează bucurie, lasă urme de melancolie. De fiecare dată când cunoaştem un om, deschidem o cutiuţă să vedem ce calităţi, experienţe, cunoştinţe şi amintiri ascunde. Lumea copilului este o cutiuţă nouă pe care noi, adulţii, o umplem cu ce este mai bun.
Dacă ați urmărit contul nostru de Facebook în ultima săptămână, știți deja că pe 25 februarie vă așteptăm la o nouă întâlnire Five o’clock tea. Însă de data aceasta, am ales să vă oferim câte un indiciu în fiecare zi, astfel încât să descoperiți treptat subiectul pe care îl vom aborda. Iată doar câteva dintre imaginile care au menținut suspansul, dezvăluind puțin câte puțin situații în care toți ne regăsim, la un moment dat, alături de copiii noștri:
Astăzi, așa cum v-am promis, elucidăm misterul. Read More
Am lăsat spre sfârşit misiunea de a scrie despre redobândirea creativităţii la maturitate pentru că aveam nevoie de argumente şi exemple din lumea copiilor şi din teritoriul profesorilor. Adulţii şi copiii au structuri interioare diferite, deşi toţi adulţii au fost cândva copii. Procesul de creştere aduce o multitudine de experienţe noi şi frumoase, care îmbogăţesc existenţa, dar, încorsetaţi de responsabilităţi noi, adulţii pierd un pic din spiritul liber, vesel şi creativ al copilăriei.
Creativitatea oamenilor este naturală, cu o manifestare sporită în copilărie, dar aceasta scade în intensitate odată cu avansarea în vârstă, integrarea într-un sistem de învăţământ, maturizarea şi obţinerea unui loc de muncă într-un anumit domeniu. Ce se întâmplă în timpul acestui parcurs iniţiatic, ce se pierde, ce dispare? Read More
