Cuvânt înainte adresat părinţilor
Deşi, pare absolut facil tuturor, să explice unor copii ce înseamnă arta şi începuturile ei, trebuie să ţinem cont că, în funcţie de vârsta ascultătorilor, este esenţial ca modalitatea şi conţinutul informaţiilor să fie raportate la nivelul lor de înţelegere. Astfel, ne-am propus să povestim copiilor despre istoria şi evoluţia artelor vizuale, într-un mod simplu, uşor de urmărit, prin care să îi facem să rămână atenţi şi impresionaţi de ceea ce ascultă. Nu putem să recomandăm o vârstă minimă a celor care vor să asculte povestea artelor , lăsăm părinţii să decidă dacă juniorii au sau nu capacitatea de a fi captivaţi de aceste teme.
Este evident că, deseori, îi auzim pe copii vorbind de Leonardo da Vinci, Donatello, Michelangelo ori Rafael, le cunoaştem pasiunea pentru ţestoasele ninja, însă, nicidecum nu am putea să le pretindem, la vârste foarte mici, să recunoască cine sunt în realitate aceste nume. Avantajul unor astfel de desene animate este acela că odată cu trecerea anilor, când, efectiv, micuţii pot reţine şi devin interesaţi de artă, să fie atraşi imediat de cei patru artişti renascentişti, datorită numelor deja memorate.
Aşadar, ne propunem în continuare să îi atragem pe micuţi să înţeleagă ce reprezintă perioada Renaşterii în artele vizuale, iar la final de articol îi provocăm la un mic test de memorie.
R E N A Ş T E R E A
Mulţi copii îndrăgesc desenele animate cu ţestoasele ninja, ale căror personaje poartă numele de Leonardo da Vinci, Rafael şi Donatello. Dar de fapt aceste nume ştiţi de unde vin şi cine au fost ei în realitate?! Haideţi să descoperim împreună câteva poveşti despre aceşti eroi şi despre mulţi alţii.
În urmă cu sute de ani, pe vremea când existau regi şi regine, prinţi şi prinţese, muşchetari şi cardinali, în multe ţări ale Europei, pictorii şi sculptorii, arhitecţii şi inginerii, filosofii şi scriitorii ne conduc într-o lume nouă, plină de culoare, în care artele renasc, denumind această perioadă, RENAŞTERE. Mai exact, dacă iubiţi cifrele, perioada despre care o să vorbim, are loc între anii 1400 şi 1600.
În timpul Renaşterii trebuie să ştim că eroii noştri sunt denumiţi umanişti pentru că erau pasionaţi atât de pictură, cât şi de sculptură, arhitectură, filosofie şi poezie, astfel o singură persoană avea mai multe ocupaţii , putea fi pictor, sculptor, arhitect şi inginer, în acelaşi timp.
Prima ţară, care dă startul acestei perioade frumoase, este Italia, ţara în forma unei cizme cu toc, unde întâlnim primii umanişti, iar unul dintre ei, studiat în continuare de către noi, este LEONARDO DA VINCI.
Autoportret – Leonardo da Vinci
Leonardo s-a născut într-un mic orăşel, denumit Vinci, din zona Toscanei, în primăvara anului 1452. Nu sunt sigure informaţiile privind originea mamei sale, însă tatăl se pare că a fost un notar remarcabil la acea vreme. Leonardo este neobişnuit de frumos, cunoscut de toată lumea pentru dragostea lui faţă de natură şi animale. La piaţă, cumpăra mereu de la negustori, păsări ţinute în colivii, pentru a le da apoi drumul în natură.
Prima dată când micul Leonardo avea să arate lumii cât este de talentat a fost în copilărie, când, rugat de un vecin să-i deseneze o parte a unui scut, copilul o reproduce pe Medusa, acea fiinţă din mitologia greacă, care are şerpi în loc de păr. Portretul realizat de Leonardo era atât de real şi înfricoşător, încât tatăl său a arătat obiectul unor negustori de artă, care, imediat l-au cumpărat.
Medusa, Leonardo da Vinci
Încă de la vârsta de 14 ani, Leonardo intră ca elev, ucenic, în atelierul renumitului artist, Andrea del Verrocchio, unde studiază intens tehnicile desenului, picturii în ulei, modelării artistice, însuşindu-şi toate calităţile necesare unui artist.
Andrea del Verrocchio
Aici se purtau discuţii despre artă, filozofie şi ştiinţă, iar Leonardo era numai ochi şi urechi. În scurt timp, învăţăcelul, foarte isteţ din fire, devine mâna dreaptă a maestrului, preia singur comenzi şi învaţă la rândul lui, pe alţi tineri.
Botezul lui Christos, Andrea del Verrocchio
În imaginea de mai sus, deşi este o lucrare semnată de profesorul său, Verrocchio, îngerul din stânga, peisajul din fundal şi trupul lui Isus sunt pictate de Leonardo da Vinci. Legenda spune că, atunci când Verrocchio a văzut pânza pictată de ucenicul său, adică de Leonardo, şi-a dat seama că, acesta din urmă este un pictor extraordinar şi desăvârşit, refuzând el însuşi să mai picteze vreodată.
Leonardo inventatorul
Aşa cum am afirmat şi mai sus, artiştii Renaşterii erau talentaţi în toate formele de artă, iar Leonardo este unul dintre aceştia, însă el se diferenţiază de ceilalţi prin invenţiile geniale, care nu au putut fi puse în practică imediat. Printre invenţiile sale se regăsesc costumul de scafandru, colacul de salvare, mitraliera, tancul, planorul, helicopterul, paraşuta, automobilul, submarinul, orologiul hidraulic, scara extensibila, o pompa cu aburi, robotul, un tun cu aburi, podul suspendat, etc.
Tanc proiectat de Leonardo da Vinci
Paraşuta lui da Vinci era facută din pânză susţinută de un cadru piramidal din lemn şi avea o dimensiune de aproximativ 7x7x7 metri. Da Vinci era convins că acest dispozitiv ar preveni accidentarea în urma unui salt de la înăţime mare, deşi nu l-a testat niciodată.
Paraşută proiectată de Leonardo da Vinci
Invenţiile lui da Vinci uimesc şi stârnesc interes chiar şi astăzi, la 500 de ani de la născocirea lor. Modele după schiţele sale continuă să fie construite şi testate în continuare, în zilele noastre.
Un exemplu este cel din anul 2001, când a fost realizat, în Norvegia, un pod după un proiect realizat de da Vinci în 1502, singura diferenţă fiind scara mai mică la care a fost facut.
Pod din Norvegia realizat după proiectul lui Leonardo da Vinci
Imaginaţi-vă că în zilele noastre cineva ar inventa o maşină zburătoare, ori un avion care merge cu viteza unei rachete, poate că aţi râde şi aţi spune că aşa ceva nu se poate, însă, în acest mod a fost tratat şi Leonardo da Vinci, atunci când şi-a descris ideile şi invenţiile.
Leonardo în mister
Revenind la pictura lui Leonardo, cea mai importantă operă rămâne Gioconda (Mona Lisa), lucrare, care în prezent, se află la Muzeul Luvru din Paris.
Mona Lisa ( Gioconda), Leonardo da Vinci
De ce este aşa importantă?! Cum a ajuns această pictură în Franţa?! Iată şi istoria ei: Se pare că Leonardo purta această lucrare la el, indiferent unde călătorea. Călătoreşte în multe oraşe ale Italiei, precum Milano, Florenţa, Roma, Mantova, până când ajunge în Franţa, la curtea regelui Francisc I, unde rămâne până la finalul vieţii sale. Regele Franţei îl găzduieşte pe Leonardo da Vinci într-un orăşel cochet, de pe Valea Loarei, Amboise, şi leagă cu acesta o sinceră prietenie.
O părere ar fi că artistul îi vinde regelui Franţei, lucrarea sa, cu portretul Giocondei, o altă părere ar fi că tabloul în cauză rămâne la Francisc I, după moartea lui Leonardo. Cert este că Gioconda rămâne în Franţa , în timpul regelui Ludovic al XIV-lea este expus la Versailles, în Cabinetul Regelui, apoi este luat de Napoleon Bonaparte, în Palatul Tuileries, iar din anul 1804 şi până în prezent se află la Muzeul Luvru din Paris.
Gioconda a devenit celebră la nivel mondial după furtul din 21 august 1911, când un pictor italian pe nume, Vicenzo Peruggia, a furat-o din muzeul Luvru, Paris, ca s-o aducă în ţara de origine a creatorului său, Italia. După o lungă anchetă, în timpul căreia au fost suspectaţi numeroşi artişti, tabloul a fost recuperat în 1913 şi atârnat din nou pe simezele muzeului francez.
Este una din cele mai importante picturi ale lumii şi din cauză că nu se ştie sigur cine este cu adevărat această femeie. O poveste spune ca Gioconda ar fi portretul unei doamne pe nume Lisa Maria Gherardini, soţia unui negustor de mătase Francesco del Giocondo, lucrare pictată de Leonardo la comanda acestuia. Iată de unde denumirea de Mona (care înseamnă doamnă) Lisa (numele real al acesteia) şi Gioconda (adică soţia lui Giocondo). O altă poveste spune că portretul seamănă foarte mult cu artistul, ceea ce ne duce cu gândul că poate fi chiar mama artistului şi tocmai de aceea nu s-a despărţit de această pânză niciodată. O altă poveste este legată de portretul ducesei Milanului, Isabella de Aragon, fiica regelui Alfonso II.
Provocarea Leonardo
Nu ştim sigur cine este în acest portret, de aceea, la final de poveste, haideţi să încercăm să răspundem la întrebarea:
Pe cine a vrut Leonardo să picteze ? Era o simplă comandă a unui portret oarecare, era mama lui, era o regină sau o ducesă sau poate altcineva? Încercaţi s-o priviţi atent pe Gioconda şi spuneţi în câteva cuvinte părerea voastră. Acum ne-o împărtăşiţi şi nouă? 🙂
Adina Niculae