Cutiuţele de orice fel sunt lumi în miniatură. Odată deschise, cu îndrăzneală şi curiozitate, îşi arată conţinutul, aduc surprindere, creează bucurie, lasă urme de melancolie. De fiecare dată când cunoaştem un om, deschidem o cutiuţă să vedem ce calităţi, experienţe, cunoştinţe şi amintiri ascunde. Lumea copilului este o cutiuţă nouă pe care noi, adulţii, o umplem cu ce este mai bun.
Gusturile pot fi cultivate
După ce am terminat şcoală generală într-un cartier mărginaş din Bucureşti, am urmat liceul în centrul oraşului, înconjurată de profesori şi colegi foarte interesanţi. Un val de influenţe pozitive a venit spre mine şi a început să mă ducă spre literatură, muzică clasică sau pictură. În jurul meu, prietenii citeau, ascultau muzică de calitate, urmau diferite cursuri, pictau, făceau fotografii, aveau expoziţii.
Orice început este greu
La primul concert de la Sala Radio, unde am fost invitată de către profesoara mea de muzică, am adormit. Mi s-a părut extrem de plictisitor, nu am înţeles nimic, nu eram obişnuită cu o astfel de experienţă. Ulterior, a început să-mi placă, să citesc despre muzică şi compozitori, să merg din ce în ce mai des la Sala Radio şi uneori la Ateneu, să-mi cumpăr CD-uri, să am preferinţe şi să aleg singură concertele. Însă, un copil care creşte cu muzica clasică îşi dezvoltă o sensibilitate aparte şi se bucură de experienţa unui concert la un nivel mai profund.
Întoarcerea în timp
După mulţi ani, am ascultat din întâmplare Für Elise, de Beethoven. Am intrat într-o stare de confuzie, dar şi de emoţie puternică. Ştiam de undeva melodia, dar îmi era greu să identific când, unde şi cum a pătruns în amintirile mele şi a rămas acolo pentru atâta timp. În acel moment reînvia miraculos. Destul de vag, o imagine în ceaţă din copilăria mea a început să-şi clarifice contururile. Mobilier vechi, o toaletă cu oglindă şi o cutiuţă din catifea roşie. Când o deschizi, o balerină se ridică pe poante şi dansează graţios pe notele muzicale ale lui Beethoven. Aşadar, muzica clasică are un efect uimitor asupra memoriei.
Primul sunet…
Înaintea muzicii se află bucuria sunetului, a primului sunet, a cuvântului rostit. Aaa, ha-haa-haa, da-daaa, ma-ma, ta-ta, pa-pa… Însă, unii copii trăiesc încântarea de a asculta muzicalitatea lumii înconjurătoare mai târziu decât ceilalţi din cauza unor probleme de sănătate. Medicina şi tehnologia au avansat atât de mult încât specialiştii au creat aparate auditive performante, care pot fi folosite de către cei mici.
Internetul este o sursă inepuizabilă de uimire. Printre milioane de filmuleţe, am găsit unele în care copii care s-au născut surzi aud pentru prima dată. Reacţiile lor abundă de bucurie, uimire, râsete; ochii se fac mari, zâmbetul se lărgeşte. Unul dintre aceştia este Lachlan.
…întreg universul
Un astfel de video ne aduce aminte cât de importante sunt lucrurile mărunte din vieţile noastre. Putem auzi vocea umană, vioara, privighetoarea, zgomotul oraşului, claxonul de bicicletă, suspinul, maşina de cusut, apa care fierbe, zumzetul albinelor, ploaia, chicotelile copiilor. Când închidem ochii, un întreg univers ni se dezvăluie prin sunete, mirosuri, gusturi şi atingeri. Iar când îi deschidem, dar numai când îi deschidem cu adevărat şi privim în jurul nostru, ne dăm seama că suntem împliniţi şi fericiţi că avem urechi, ochi, mâini, picioare şi o inimă care bate…
Beneficiile muzicii în copilărie
Cercetătorii susţin că ascultarea muzicii simfonice în copilărie le aduce mai multe beneficii celor mici: capacitate de concentrare, diferenţierea mai multor tipuri de sunete, dezvoltarea disciplinei şi a sensibilităţii. Toţi copiii sunt receptivi la muzică. Chiar dacă unii preferă pictura, iar alţii poezia în mod particular, totuşi muzica are o vrajă universală care îi aduce împreună, activităţile care împlică un cântec fiind preferatele lor.
De asemenea, muzica (cea clasică, în special) ajută la rezolvarea rapidă şi eficientă a anumitor activităţi cum ar fi alcătuirea unui puzzle. Acest gen muzical are un efect benefic asupra minţii copilului datorită faptului că structura şi modalitatea de transmitere sunt mai complexe decât în cazul altor genuri, iar receptarea şi înţelegerea unui compozitor ca Mozart presupun un efort intelectual mai mare.
Educaţia muzicală
Dacă învaţă să cânte la un instrument, copiii îşi sporesc îndemânarea, îşi îmbunătăţesc memoria şi se integrează mai uşor într-un grup. Încă de mici sunt pregătiţi să ia lecţii pentru a cânta la un instrument muzical şi, în acest fel, părinţii îi încurajează să îşi educe pasiunea şi gusturile. Totodată, un aspect important constă în faptul că toţi copiii ar trebui să aibă acces la muzică prin intermediul grădiniţei sau al şcolii – pe de o parte, prezentarea unor noţiuni simple despre viaţa şi opera compozitorilor, iar, pe de altă parte, audiţiile constante, participarea la concerte, formarea unui cor sau a unei formaţii.
Muzica, literatura, teatrul, pictura, sportul devin spaţii în care copiii pot fi expuşi la diferite forme de expresie artistică sau recreativă. Astfel, cei mici îşi lărgesc orizonturile, îşi descoperă punctele forte, învaţă lucruri noi şi îşi fac prieteni. Încă din braţele mamei, copilul adoarme cu vocea lină care murmură un cântec de leagăn, apoi ar putea continua să crească în armonie cu marii compozitori ai lumii sau să cânte cu virtuozitate la un instrument muzical. Orice demers artistic adaugă experienţe şi amintiri în propriile cutiuţe interioare.
Sursă: Bailes, Diane. Building Baby’s Brain: The Role of Music, Education Oasis – Teaching Resources for Educators. 16 feb. 2015. < http://www.educationoasis.com>.
Gabriela Teodora Vătafu