Cu ocazia aniversării unui an de la înființare, vă invităm în culisele Academiei. Urmează o serie de interviuri cu membrii echipei, despre modul în care înțeleg creativitatea, experiența lor de lucru cu juniorii și planurile profesionale. Încântați de cunoștință!
Astăzi discutăm cu Raluca.
Care este rolul tău la Academie?
Fac parte din echipa de PR: scriu pe blog și caut idei pentru promovare.
Ce înseamnă creativitatea pentru tine?
E un mușchi care se dezvoltă în timp. Așa cum poți fi în formă fizic, la fel te poți antrena și la capitolul „creativitate”. Chiar dacă sună vag, cred că este destul de simplu. Cum poți găsi idei inovatoare, altfel decât dezvoltându-ți imaginația și gândirea analitică? Cuvinte mari, dar sunt lucruri la care putem lucra în fiecare zi. Să investim timp în a ne hrăni curiozitatea și să fim mai îndrăzneți.
Ce te-a atras la Academie și ce-ai învățat făcând parte din echipă?
A fost de ajuns să aud că cei mici vor avea parte de pictură, lut, muzică și textile, fără însă ca Academia să se adreseze copiilor „talentați”. Știți cum unii părinți nu-și încurajează copiii să participe la asemenea ateliere pentru că au observat că nu „desenează bine”? Sau pentru că ei înșiși nu se consideră talentați, deci cum ar putea copiii lor să fie?
Tocmai contrariul mi-am propus să demonstrez prin articolele de pe blog – copiii au material creativ înnăscut și trebuie stimulați în diferite moduri ca să descopere ce le place și să aibă mai multă încredere în forțele lor. Plus, să nu mai spun câte idei preconcepute ascunde acest desenat „frumos sau bine”…
Ce-am învățat? Scriind pe blog, multe despre psihologia dezvoltării, neuroștiință și genetică. Și acum înțeleg mai bine relația mea cu familia sau cu cei din jur.
Concret, cum ți se pare să lucrezi aici?
Mă bucur că primim reacții pozitive din partea părinților și asta înseamnă că sunt deschiși să afle lucruri noi despre copiii lor și să primească sfaturi. Simt că încetul cu încetul, putem aborda subiecte considerate adeseori tabu, cum ar fi relația de cuplu după apariția unui copil în familie. De aproape trei ani locuiesc în Olanda și deși diferențele socio-culturale și rădăcinile lor sunt evidente, nu văd de ce n-am începe o revoluție în parenting și în România.
Și cum arată această revoluție?
Să dau doar un exemplu: am fost recent la muzeul de știință din Amsterdam, iar una dintre expoziții prezenta, pe limbajul copiilor, modificările creierului în cazul anumitor afecțiuni – schizofrenia, depresia, etc., în timp ce alta arăta, într-un mod amuzant, modificările hormonale din timpul pubertății și adolescenței și ridica diverse probleme despre sexualitate.
Ei bine, în România, aceste realități sunt prea puțin tratate în mediul instituționalizat și asta nu poate decât să sporească pudoarea și stângăcia părinților vis a vis de îndrumarea copiilor în direcția corectă, în cazul în care aceștia sunt diferiți de majoritate. Aici intervine revoluția de care vorbeam. Sper ca fatalismul să lase locul unei atitudini proactive de acceptare și soluționare a problemelor.
Primul pas e, desigur, să privim cu un ochi critic la copilăria noastră și să vedem ce a fost bine și ce nu. Ce greșeli trebuie evitate?
Să nu uităm că mulți dintre noi ne-am petrecut copilăria sau am fost crescuți de părinți care s-au dezvoltat într-un regim în care gândirea creativă, încrederea în sine și curiozitatea nu erau dezirabile și modul ăsta de a fi educat încă se reflectă în multe dintre activitățile noastre zilnice și, la nivel macro, în societatea românească contemporană. Să scăpăm de atitudinea „merge și așa”, – eu așa am fost crescut și am ajuns bine!
Trebuie să realizăm că procesele mentale sunt mult mai complexe decât putem înțelege la prima vedere și copilăria este cea care dictează cum vom fi în viața de adult.
Ce-ți dorești să implementezi pe viitor, în cadrul Academiei?
Mi-ar plăcea să dezvoltăm o comunitate de părinți interesați de positive parenting. Să organizăm întâlniri în care părinții să facă schimb de experiență și să primească sfaturi de la psihologi specializați pe diverse arii.
Raluca a început să lucreze part-time la Academie din noiembrie 2013. Este licențiată în Comunicare și Relații Publice (SNSPA, București) și a absolvit un master în Arte Comparative și Studii Media (VU University, Amsterdam). Este pasionată de educație, design de expoziție și modernism.