Dragii noștri,
Am decis să începem o nouă serie de articole despre viața de cuplu, menite să ne amintească de faptul că pe lângă părinți, suntem și soți, soții, iubiți, iubite sau ne aflăm în căutarea unui partener. Știm că un copil în familie atrage toată atenția și grija asupra sa, însă nu ar trebui să neglijăm relația cu partnerul, la fel de importantă.
Să nu uităm că cel mic are nevoie de o familie fericită, în care toți membrii sunt împliniți, iar asta presupune o viață de cuplu sănătoasă. Mai mult, copilul trebuie să se obișnuiască cu momentele de tandrețe dintre părinți pentru a înțelege mai bine relațiile dintr-o familie și pentru a învăța să aibă răbdare.
Odată cu apariția juniorului și a tuturor schimbărilor pe care le aduce în viața noastră, deseori gradul de intimitate emoțională și sexuală dintre noi și partener scade deoarece avem momente în care pur și simplu ne simțim secătuiți de energie. De multe ori, în puținele clipe libere după o zi plină de muncă, atât la serviciu, cât și în familie, ne gândim mai degrabă la un somn bun decât la cel de lângă noi.
Ce putem face pentru a întreține o relație strânsă cu partenerul?
Având în vedere stilul de viață agitat care ne caracterizează pe mulți dintre noi, nu putem decât să ne concentrăm pe calitatea timpului pe care îl petrecem cu partenerul, fără a insista prea mult pe cantitate. Însă, pentru a discuta despre cum putem valorifica timpul pe care îl avem împreună, mai întâi trebuie să… îl rezervăm. O seară la teatru, o cină târzie sau un film pe canapea – toate necesită un plan în avans, chit că este vorba despre găsirea cuiva care să aibă grijă de cel mic în lipsa noastră sau de păstrarea câtorva ore de intimitate doar pentru noi.
Cel mai la îndemână este să ne concentrăm unul pe celălalt seara, după ora de culcare a celui mic. Totuși, în multe cupluri, copilul s-a obișnuit să doarmă cu părinții în același pat, ceea ce este dăunător atât pentru dezvoltarea lui emoțională, cât și pentru relația de cuplu.
Iată de ce nu este indicat să dormim toți trei, sau amândoi, în cazul în care suntem un părinte singur, în același pat și cum îl putem dezobișnui pe cel mic de acest obicei.
De multe ori, din lipsa spațiului sau din cauza modului agitat de a dormi al copilului, unul dintre parteneri, de obicei tatăl într-un cuplu heterosexual, va ajunge să doarmă pe jos sau pe canapea. În timp, el se va simți exclus atât din relația de cuplu, cât și din relația cu cel mic, acesta „câștigând-o” mereu pe mamă. Mai mult, autoritatea părinților va scădea în fața copilului – a tatălui pentru că este cel exclus din relația mamei cu cel mic și a mamei, pentru că dormitul în același pat pune semnul de egal între ea și copil.
Pe cealaltă parte, dormitul împreună îi va încetini juniorului procesul de independență, limitându-i acestuia încrederea în sine. Lipsa intimității și a spațiului personal (de nevoia cărora nu este conștient atunci când e mic) îl va ține mult timp dependent de părinți, chiar cu repercursiuni asupra vieții sale de adult.
Un studiu condus de Universitatea din Pennsylvania a arătat că mamele care împart patul sau camera cu cel mic, mai mult de șase luni de la naștere, au un somn mai agitat decât cele care decid să doarmă în camere separate. Sunt mai anxioase cât privește copilul și predispuse pentru depresie, se trezesc de mai multe ori în timpul nopții și sunt mai neglijente cu cei mici în jurul orei de culcare (moment cheie pentru întărirea relației dintre părinte și copil)*. Iar dacă ești părinte singur și dormi în pat cu cel mic, atunci când va apărea un nou partener, iar copilul va trebui să doarmă la el în cameră, acesta va fi confuz despre rolul său în familie și gelos pe noul tău partener (vom aborda acest subiect într-un articol viitor).
Vestea bună este că cei mici se adaptează ușor și oricât de dificil pare să-i dezobișnuim de dormitul cu noi în pat, acest lucru este posibil! Dacă suntem perseverenți în stabilirea noilor reguli, cei mici le vor înțelege, fără a exista efecte negative pe termen lung**.
Așadar, cum îl puteți dezvăța pe cel mic să doarmă cu voi?
- dacă doarme de la începutul serii cu voi în pat (și nu vine doar când se trezește peste noapte), trebuie să vă mutați fiecare în camera lui, treptat
La început, faceți pasul din a dormi împreună în patul vostru la a dormi în camera lui, în locuri diferite – el în pat, voi pe o saltea, pe jos. Așa, dacă se trezește, va ști că sunteți acolo și nu vă va trezi și pe voi, cum ar fi în cazul în care vă separați direct. Apoi, dacă spațiul o permite, mutați-vă salteaua cât mai aproape de ușă. Pasul următor, peste două-trei nopți, este să stați pe un scaun până când cel mic adoarme și apoi să vă duceți în cealaltă cameră.
- este nevoie să vorbiți despre aceste schimbări încă din timpul zilei și să-l pregătiți pe cel mic pentru noul mod de a dormi
Ca să înțeleagă mai bine, citiți-i povești în care personajele dorm singure, fără părinți, și sunt foarte mândre de acest lucru.
- cumpărați-i un animăluț (o broască țestoasă, pești, etc.) la el în cameră pentru a nu se simți singur
- încurajați-l să doarmă cu o jucărie de pluș în brațe, din nou, pentru a nu se simți singur
- inventați un personaj care să-l recompenseze de fiecare dată când doarme singur (de ex, Zâna Somnului/ Viselor îi lasă mereu ceva sub pernă)
Dacă este mai mare, lăudați-l voi în fiecare dimineață, pentru a-i crește încrederea în sine (sunt deja băiat mare, dorm singur în pat!)
- dacă îi este frică de întuneric și de creaturile care pot apărea, nu îl ignorați spunând că așa ceva nu există
Până la urmă, frica EXISTĂ, este cât se poate de reală, așa că încercați să găsiți soluții împreună pentru a elimina obiectul fricii, nu frica în sine – verificați împreună camera să vedeți dacă se ascunde ceva sub pat sau în dulap, lăsați-i la îndemână un antidot pentru monștri (un pulverizator cu apă sau o veioză aprinsă).
Cel mai important este ca odată ce v-ați decis să impuneți noi reguli de dormit, indiferent cât de obosiți ați fi, să nu mai cedați împărțirii patului. Oricât de mult plânge sau insistă cel mic, explicați-i calm, fără a fi emotivi, că „mami doarme cu tati iar copiii mari dorm singuri în cameră”. Vă recomandăm să vă adresați pe nume; acest lucru le dă încredere în sine și îi ajută să se identifice ca individ, destul de mare să fie pe cont propriu.
Acum că începeți să vă faceți loc în program și pentru relația de cuplu, cum veți umple acest timp? Suntem curioși să vă citim răspunsurile!
Recomandările noastre vor veni în articolele viitoare, însă totul pornește de la dorința de a fi deschis unul față de celălalt și de a recupera intimitatea dintre voi, atât de necesară într-o familie sănătoasă.
* Project SIESTA: Study of Infants Emergent Sleep Trajectories, 2011
** Five-Year Follow-up of Harms and Benefits of Behavioral Infant Sleep Intervention: Randomized Trial – Anna M.H. Price, Melissa Wake, Obioha C. Ukoumunne & Harriet Hiscock, Pediatrics, 2012
Pentru mai multe detalii despre legătura dintre somn și dezvoltarea celui mic, vă invităm să citiți Sleep and Development – Familial and Socio-Cultural Considerations, ed. Mona El-Sheikh, Oxford University Press, 2011. Aici puteți găsi câteva fragmente disponibile online
Pentru mai multe sfaturi despre ce puteți face să-l dezvățați pe cel mic să doarmă cu voi, vă recomandăm articolul How to Get Your Kid To Sleep in Her Own Bed
Imaginea a fost preluată de aici
Raluca Dumitrescu