Dragi părinți,
Nu este așa că și voi sunteți curioși să aflați ce se petrece în capul copilului vostru? Mai ales când îngână cuvinte înainte de culcare, când vă atribuie cele mai trăsnite personaje în jocuri de rol sau când pare complet pierdut într-o lume îndepărtată? Ei bine, astăzi am ales să vorbim despre imaginație și deși trebuie să fim conștienți că de cele mai multe ori nici nu putem bănui ce-i trece prin minte juniorului nostru, totuși putem înțelege procesul din spatele poveștilor și dorințelor sale.
Imaginația este un proces de gândire prin care amintiri ale experiențelor trecute sunt rearanjate pentru a forma o nouă imagine mentală. Desigur, în construirea noilor imagini, folosim atât situațiile de care ne amintim în mod conștient, cât și sentimente și momente stocate în mod subconștient.
Abia la vârsta de 3 ani, copiii încep să facă distincția între ce este real și ce este închipuire. Până la această vârstă, dacă ne relatează ceva ce nu s-a întâmplat, pretinzând că este adevărat, nu trebuie să considerăm că ne mint, ci să ținem cont că încurcă amintirile unor experiențe reale cu fanteziile.
Imaginația este de două feluri: pasivă și constructivă. O persoană care visează cu ochii deschiși la o masă copioasă, se folosește de imaginația pasivă. Însă, dacă un bucătar combină într-un nou mod ingrediente care îi sunt familiare, folosindu-se de cunoștințele pe care le are despre gustul, textura și culoarea fiecăruia, atunci vorbim despre imaginație constructivă.
De multe ori părinții cred că dacă cei mici visează cu ochii deschiși, atunci înseamnă că sunt leneși sau au probleme de concentrare. Însă studii psihologice și neurologice au arătat că reveria este chiar necesară pentru dezvoltarea creierului copilului.
În timpul reveriei, la fel ca în timpul somnului de noapte, creierul consolidează informația pe care a acumulat-o. Mai mult, visarea constituie un proces neurologic complicat și extrem de productiv. Studii cu ajutorul RMN-ului funcțional au arătat că regiuni din creier asociate cu rezolvarea problemelor complexe sunt activate în timpul episoadelor de reverie.* În aceste momente, copiii explorează singurul spațiu în care au autonomie completă – propriile lor minți – și au ocazia să se descopere pe sine, să reflecte asupra evenimentelor trecute, să se pună în pielea altei persoane, să-și facă planuri pornind de la experiența anterioară, etc. Așa cum studiile efectuate de Jerome Kagan și Dorothy Singer – pionieri în psihologia dezvoltării – sugerează, copiii încearcă să înțeleagă sentimente și situații complexe, fără a avea însă experiența de viață la care să recurgă, așa că umplu golurile cu povești care sunt parelele evenimentelor reale. De asemenea, imaginându-și situații și conversații noi, copiii își îmbunătățesc abilitățile sociale.
Cât privește imaginația constructivă, aceasta poate fi stimulată prin povești, cărți cu ilustrații, plimbări prin parc sau la muzee, jocuri de rol, documentare despre țări îndepărtate – în principiu, orice le extinde orizontul copiilor și îi familiarizează cu experiențe noi.
Un copil cu imaginație sănătoasă este fericit, se poate descurca în situații dificile și are mai multe șanse să se dezvolte într-un adult sigur pe el și creativ, fiind capabil să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă, ceea ce de multe ori îl va ghida în a găsi soluții noi la probleme. Jocurile de rol, o metodă eficientă de a-i spori imaginația celui mic, activează o mulțime de procese cognitive și afective, printre care fantezia, organizarea, integrarea cognitivă a conținutului diferit sau gândirea divergentă. Joaca imaginativă încurajează exprimarea sentimentelor, contribuie la reducerea agresivității și facilitează învățarea empatiei și a politeții.
Când „beau ceaiul” sau „gătesc” împreună cu păpușile, când „conduc” o mașină imaginară sau se joacă „de-a mama și de-a tata”, copiii deprind abilități de comunicare și conștientizează că există o multitudine de perspective din care putem privi o situație. De asemenea, prin jocul de rol, copiii deprind un vocabular bogat (studii din America au demonstrat o creștere a folosirii adjectivelor, subjonctivelor și a timpului viitor la copiii cărora le plac jocurile de rol).
Juniorii care își pot imagina o poveste pornind de la o activitate, vor petrece mai mult timp ocupați și se vor bucura mai mult de ceea ce fac decât cei care nu se pot anagaja într-un joc al imaginației. De exemplu, copilul se poate juca cu lego sau cuburi, dar dacă nu va crea o narațiune în jurul a ceea ce construiește, se va plictisi repede și va căuta o altă activitate. Putem folosi această tactică chiar noi, în special când vrem ca cel mic să ducă la capăt o sarcină pe care deseori o percepe ca fiind neplăcută (aranjarea jucăriilor la locul lor, temele pentru școală, etc.). Pentru mai multe detalii despre efectul poveștilor asupra copiilor, vă invităm să citiți articolul pe care l-am scris în urmă cu ceva vreme, Cum înțeleg copiii cel mai bine sfaturile și explicațiile noastre? Prin povești!
Deși imaginația este un temă foarte largă și ar mai fi multe de spus, esențial este să reținem că imaginația stă la baza gândirii inovative. Așa că, pe de o parte, este bine să le stimulăm celor mici potențialul creativ prin jocuri, povești, imagini și activități diverse, iar pe cealaltă, să le oferim spațiu personal, să poată visa liber și să se relaxeze, pierduți în propriile lor gânduri.
* University of British Columbia. “Brain’s Problem-solving Function At Work When We Daydream.” ScienceDaily, 12 mai 2009. www.sciencedaily.com/releases/2009/05/090511180702.htm
** Pentru mai multe detalii despre avantajele reveriei, vă invităm să citiți articolul Ode to Positive Constructive Daydreaming .
*** Dacă sunteți interesați să aflați mai multe despre beneficiile jocurilor de rol pentru copii, vă recomandăm articolul The Need for Pretend Play in Child Development .
**** imaginea a fost preluată de aici.
Raluca Dumitrescu
[…] se află în impas. De asemenea, jurnalul este o bună modalitate prin care își pot dezvolta imaginația, ce ii va ajuta să conștientizeze ce își doresc pentru […]