Tu cum îi sporești micuțului tău încrederea în sine?

În primul rând, ce înseamnă că juniorul tău are încredere în sine?

Atunci când se uită în oglindă, copilul este mulțumit. Se simte confortabil cu sine însuși, se percepe ca o persoană capabilă și demnă de a fi iubită.

Încrederea în sine este motorul activităților noastre zilnice și ne determină comportamentul, care se reflectă în modul de lucru, de studiu, alegerile pe care le facem în viață, etc. A avea încredere în sine nu înseamnă că cel mic este narcisist sau arogant, ci că își înțelege, într-un mod realist, calitățile și defectele și încearcă să le dezvolte, respectiv să le rezolve.*

Ce poți face pentru a-i crește copilului tău încrederea în sine?

Încurajeză-l să-și exprime sentimentele

Copiii, pe măsură ce se confruntă cu noi situații, experimentează sentimente diverse și de multe ori nu știu cum să reacționeze. Dacă nu îl încurajezi să exprime ceea ce simte, juniorul tău va ajunge să creadă că verbalizarea trăirilor interioare nu este în regulă și, cel mai probabil, această atitudine va avea repercursiuni în viața lui de adult. Urmând logica unui copil, dacă sentimentele lui nu merită exprimate, atunci nici el însuși nu este demn de atenția ta.

Mai important, trebuie să ne amintim constant că ceea ce nu contează pentru noi, pentru cel mic poate însemna foarte mult. Așa că dacă ne oferă un desen la care a lucrat intens și noi nu îl apreciem, sau dacă peștii din acvariu, de care este atașat, au murit și noi îl repezim spunându-i să nu mai plângă pentru atâta lucru, îi putem face mai mult rău decât ne imaginăm. Deci încearcă, atât verbal, cât și non-verbal, să îi arăți că îl sprijini, că vrei să-l înțelegi și că sentimentele lui contează. De asemenea, dacă îl înveți să-și recunoasă și să-și controleze emoțiile în funcție de contextul social, încrederea lui în sine va crește considerabil.

Lasă-l să ia propriile decizii

Puterea decizională îl face să se simtă stăpân pe ceea ce i se întâmplă. Deși deciziile importante vor rămâne la tine, acordă-i libertate în privința lucrurilor pe care le simte cel mai aproape: cu ce se îmbracă, în ce fel își aranjează jucăriile în cameră, ce vrea să mănânce la micul dejun, etc.

Spune-i pe nume

Numele îl ajută să-și definească propria identitate și adresarea pe nume îi poate spori încrederea în sine. De multe ori ne strigăm copilul pe nume numai atunci când a făcut ceva greșit și îl certăm. Asta îl face să creadă că este el însuși numai când trebuie să-și asume responsabilitatea pentru o greșeală. În celelalte situații, atunci când folosim apelativele „mami”, „tati” sau vreuna dintre poreclele pe care i le-am dat, îl vom determina să creadă despre sine că este dependent de părinți, și îi va fi mult mai greu să încerce lucruri pe cont propriu, depășindu-și zona de confort. În primii ani de viață, imaginea de sine este într-adevăr, dependentă de mamă, în particular și de părinți, în general, însă mai apoi începe să se dezvolte ca individ. Așa că hai să ne adresăm copiilor noștri cu propriul nume mai des și chiar să-i încurajăm ca și ei să se adreseze celorlalți pe nume. Astfel, se vor simți independenți în relația cu cei din jur.

Oferă-i responsabilități

Poate fi vorba despre o activitate care îi aparține numai lui, cum ar fi udatul plantei preferate sau așezarea mesei, sau îi poți cere ajutorul atunci când speli vasele, ștergi praful sau prepari o prăjitură. Așa, el va simți că abilitățile sale sunt folositoare, iar contribuția activă la treburile casnice îi va spori respectul de sine prin sentimentul că este nevoie de mine în casă.

Nu mai eticheta

La fel ca în cazul numelui, etichetele pe care le atribuim copiilor noștri, le influențează imaginea de sine. De exemplu, dacă cel mic suferă de astm, evitați să-l etichetați ca fiind „copilul cu astm”. Într-adevăr, trebuie să vă luați toate măsurile de precauție, dar nu exagerați cu asta și arătați-i  că nu este definit de boala cronică pe care o are. În plus, cu cât va înțelege mai bine ceea ce i se întâmplă și va ști cum să reacționeze, cu atât va avea mai multă încredere în sine, știind că poate controla situația. De asemenea, nu spuneți celorlalți, de față cu el, că este timid, deoarece auzul acestor cuvinte nu îl vor determina decât să acționeze și mai timid și va ajunge să se definească ca o persoană timidă.

Încurajează-l să-și urmeze interesele

Expune-l la cât mai multe activități pentru a identifica singur ce i se potrivește cel mai bine. Apoi, încurajează-l să-și dezvolte pasiunea descoperită și să ducă la îndeplinire activitatea respectivă. De asemenea, arată-i că nu trebuie să renunțe la ceea ce-i place în cazul în care colegii de la grădiniță sau de la școală nu îi împărtășesc pasiunea, ci dimpotrivă, poate profita de hobby-ul lui pentru a-și face prieteni. Dacă cel mic e pasionat de pictură, dar cei din grupul lui preferă sportul, o idee ar fi să picteze scene de la un meci de baschet sau de fotbal și să le împărtășească cu ceilalți.

Nu-l compara cu alți copii

Fie că îl lauzi sau încerci să-i dai o lecție, comparația cu ceilalți nu este niciodată o idee bună. În primul caz, va ajunge să creadă că este mai bun decât alți copii, fără a avea o atitudine critică față de sine, iar în a doua situație, se va simți rănit și dat la o parte. Încearcă să îi explici că fiecare suntem speciali în felul nostru și importante sunt consecințele pozitive/negative ale acțiunilor noastre, și nu competiția.

Împarte lucrurile mari în lucruri mai mici

Fie că este vorba despre cum se încheie la șireturi, cum își face curat în cameră sau de temele pentru școală, încearcă să îi structurezi o activitate sub forma unora mai mici, pe care este sigur că le va îndeplini. Dacă jucăriile lui sunt împrăștiate peste tot prin casă și îi spui să le aranjeze în 10 minute, s-ar putea panica și crede că nu este în stare să ducă sarcina la capăt. Însă va reacționa cu siguranță mai bine dacă îi sugerezi să pună mai întâi păpușile în cutia lor, apoi să adune toți căluții și la final creioanele și cariocile.

De asemenea, pentru a-i spori încrederea în sine, încurajează-ți copilul să înceapă o activitate pe care o consideră grea printr-o „încălzire” cu ceva care îi este familiar deja. Dacă trebuie să citească un text greoi pentru școală, începeți cu un fragment din cartea lui preferată, pentru a-i da curaj să treacă la următorul nivel.

Greșelile sunt oportunități de învățare

Dacă mereu când greșesc, cei mici nu primesc din partea noastră decât reacții agresive și pedepse, vor dezvolta în timp o frică extremă de greșeală și astfel se vor feri să experimenteze lucruri noi. Așa că încearcă să te concentrezi pe soluție și arată-i că totul se poate învăța. Dacă, de exemplu, cel mic a dat din neatenție o farfurie cu mâncare pe jos, va căpăta încredere în sine dacă îi arăți cum să curețe și discutați despre cum poate evita un incident asemănător data viitoare.

De asemenea, te invităm să recitești articolul Renunță să-l lauzi, începe să-l încurajezi, care tratează efectele dăunătoare ale laudei excesive asupra încrederii în sine a copilului.

Cel mai important, trebuie să fim conștienți că cei mici reacționează așa cum văd „în casă” și pentru a fi capabili să le insuflăm încrederea în sine, trebuie, în primul rând, să fim stăpâni pe noi înșine.

Analizează cum ai fost tu crescut; gândește-te, ce au făcut părinții tăi pentru a-ți spori încrederea în sine? Dar pentru a o diminua? Încearcă să te gândești obiectiv la lucrurile care îi sunt benefice copilului tău, atât acum, cât și pe viitor, și stăpânește-te să reacționezi sub impulsul de moment (să-i corectezi mereu greșelile, să faci temele în locul lui, să țipi, etc.)

 Iar în urma acestui exercițiu de reflecție, ce crezi că ar mai fi de adăugat pe lista cu sugestii de mai sus?

*pentru a înțelege mai bine cum funcționează încrederea în sine, vă recomandăm cărțile Measures of Personality and Social Psychological Attitutes, în special cap. IV și Handbook of Self and Identity,  de asemenea cap IV.

**imaginea a fost preluată de aici 

Raluca Dumitrescu